comentarii de Dan Popa
„Pasiunea noastră începe de acum cîțiva ani, cînd Linus Torvalds, un tînăr student de la Universitatea din Helsinki, a scris un nucleu…”, scrie domnul Marian Anghel, semnînd prima pagină a numărului 1 al unei reviste despre Linux, proaspătă apariție la chioșcuri. Subiectul? Același Linux, a cărei distribuție numită „debian” a ajuns la „10 th ANNIVERSARY”, așa cum aflăm din reclama de la pagina 97 a respectivei reviste. Semn că cei cîțiva ani au trecut de mult și că domnul redactor Marian Anghel nu-și citește revista pe care o semnează. Altfel ar fi scris că Linus Torvalds a realizat primul nucleu de Linux cu peste UN DECENIU mai înainte !
Ca orice iubitor de Linux am cumpărat și eu revista. Să dăm deci mici citate din această nouă publicație:
Din pagina de știri internaționale (pg 14) aflăm că «Un săptămânal electronic din CHINA înlocuiește revista „Linuxer”». Majusculele cu care am scris CHINA ne aparțin, deoarece la finalul articolului este indicată pagina web a săptămînalului: „http://ossf.iis.sinica.edu.tw/mailman/listinfo/OpenFoundry”
Este evident că pagina este în subdomeniul edu – adică educațional – din țara tw care este Taiwanul, nu China. Probabil pentru redactorul de pagină de știri internaționale, China și Taiwanul sînt același stat. Îl felicităm pentru cunoștințele de geografie! Titlul corect ar fi fost «Un săptămânal electronic din TAIWAN înlocuiește revista „Linuxer”».
Acum c-am aflat că Taiwanul e deja în China, citim cu interes mai departe: La pagina 35 aflăm de apariția unei cărți despre dezvoltarea de soft sub Linux. Dar din nefericire articolul ne vorbește de „Partea care tratează compilatorii și asamblorii”. Să fie cartea despre dezvoltarea aplicațiilor Linux un tratat de psihiatrie în care se vorbește de felul cum se tratează cleptomanii puși pe furtișag de drepturi de autor și alți „beurani”? Poate că termenii „compilatorii” și „asamblorii” au legătură cu justiția, cu ingineria sau producția industrială dar cu informatica nu. Pluralul de la compilator este compilatoare iar cel de la asamblor, asambloare.
La pagina cu știri despre „Lipsa de securitate” citim despre „metacaracterele, cum ar fi returnările de sarcină”. Nu, nu e vorba nici de graviditate nici de sarcini de serviciu ci de tasta ENTER, numită în engleză „carriage return”, adică „retur de car”, „carriage” fiind pentru britanici carul mașinii de scris.
La rubrica de știri software aflăm despre o un modest program de Desktop Publishing despre care ni se spune că e bun de făcut „scrisori de știri, articole de papetărie și alte documente mici.” Ah, ce-aș mai vrea să-mi fabrice procesorul de text două cutii cu agrafe de birou, trei cutii cu capse, o radieră, cinci dosare șamd. E adevărat, în unele țări, printre care Franța, „papeterie” înseamnă și fabrică de hîrtie și magazin de articole de birou. Acolo unele fabrici de produse poartă nume terminate în „ie”. Îmi amintesc de exemplu de „fromagerie”, termen care înseamnă și fabrică și magazin de brînzeturi. În România însă, fabrica de hîrtie nu se numește „papetărie”. Imaginați-vă cum ar fi să citiți în ziar că primarul Bacăului, domnul Dumitru Sechelariu, a cumpărat acțiuni la Papetăria Letea! De rîsul lumii! E drept, unele dintre aceste cuvinte au prieteni buni în limba română: patiserie, carmangerie, însă nu toate se traduc prin cuvîntul similar. Aflăm de asemenea că „software-ul vorbește rusă, norvegiană, poloneză, cehă și încă alte câteva limbi”. Și eu care mă gîndeam că are meniurile SCRISE în cîteva limbi, așa cum îi șade bine unui procesor de texte adaptat pentru folosire în mai multe țări.
În rubrica dedicată administratorilor de sistem aflăm cum e bine să fii dacă vrei să faci „replicare modernă” cu un anumit produs software: „Ar trebui să fiți rădăcină pentru toate comenzile”. Înțelegem probabil că trebuie să fii lemn Tănase în priviința comenzilor care se dau programului. Dacă domnii redactori ar fi așa prieteni cu Linuxul ar fi știut că administratorul unui sistem Linux are un cont rezervat, numit „root”, denumire folosită ca atare, intrată deci în jargonul colegilor de breaslă români. Dar nu tradusă prin „rădăcină”. Corect ar fi fost, putem presupune: „trebuie să dați comenzile în calitate de root” sau „trebuie să dați comenzile din contul administratorului de sistem” sau, mai simplu „numai administratorul de sistem poate da comenzile”.
La pagina 62 a primului număr al revistei ni se explică cum se fac vechile jocuri cu grafică 2D. Am fi preferat 3D, că pînă și Heretic-ul a fost adaptat pentru Linux de ani de zile și l-au urmat Quake, Return To Castel Wolfenstein și altele. Dar ne mulțumim și cu lecția (denumită „tutorial” ) despre jocurile 2D. Ne apucăm să citim dar prima propoziție ne taie elanul: „În prima parte a acestui tutorial am văzut cum …” O fi apărut și numărul zero al revistei? Eu cred că nu. Ce rost o fi avut redacția să publice doar coada unui articol apărut în serial în vest, nu pricep. Vom vedea că recidivează la pg 93 al aceluiași număr 1 cu „Bine ați venit într-un nou număr din Grozava lume Gnu”. Dar care e cel vechi domnilor ?
N-am priceput cum „încet-încet Linux s-a dezvoltat în ultimul sistem server” (pg 21). În orice caz, e cel puțin o greșeală de scriere aici, liniuța inutilă dintre cele două cuvinte „încet”. Mare adevăr a zis cine a zis că e greu a scrie bine românește. E drept că Linux a devenit cu timpul unul dintre cele mai moderne sisteme de operare pentru servere, dar parcă nu m-aș fi exprimat asemeni traducătorul care ne-a oferit citatul de mai sus.
În traducerea unui articol semnat de o autoare germană, apărut tot în Linux Magazin, găsim un citat de neuitat: „NICI UNUL dintre aceste pachete NU SUNT esențiale”. Semn sigur despre priceperea colaboratorilor revistei Linux Magazin în priviința unei reguli de școală generală, regula acordului dintre subiect și predicat. În paragraful următor, pe aceeași pagină citim „schimabați în noul director” ceea ce mă face să presupun că tehnoredactorul a fost cel puțin la fel de grăbit ca și traducătorul. Concluzia ne-o oferă însăți textul revistei:
„În cazul software-ului gratuit acest lucru înseamnă …” că „De atunci noi am câștigat experiență și ne-am extins împreună cu comunitatea Linux din lumea întreagă”.
Fugiți deci și cumpărați numărul doi al revistei Linux Magazin ! Doar 75000 de lei, fără CD.
Lasă un răspuns