Dan POPA
Telelavoro înseamnă muncă de la distanță, cu mijloace electronice. Mai simplu, munca făcută de acasă, pentru un angajator de la distanță, folosind computerul, fără a te deplasa la serviciu.
Ideea în sine este veche. Acum mai bine de un deceniu, citeam în „Megatendințe”, cunoscuta carte a lui John Naisbitt, despre economia bazată pe informație și despre felul cum informația aflată în mîinile celor mulți (nota bene) devine noua sursă de putere, despre felul cum cunoașterea poate să creeze valoare economică. Lumea în care angajatul să-și ia, dacă mai dorește, o slujbă în plus (fie și cu jumătate de normă) și să lucreze de acasă pentru încă un angajator, eventual într-o meserie diferită, avînd totodată posibilitatea de a se afla în mijlocul familiei, era în anii ’80, doar un deziderat ce-și aștepta împlinirea.
Situația în domeniul muncii electronice la domiciliu s-a schimbat radical în ultimul deceniu, ca urmare a unui serii de evenimente corelate. Apăruseră deja în lume calculatoarele personale, iar după 1989, cînd a încetat interdicția de livrare a lor către persoane fizice, au început să fie vîndute publicului și în România. Unele state au sprijinit dotarea cetățenilor cu computere, de exemplu, plătind de la buget dobînzile la creditele acordate studenților ce își cumpărau calculatoare. (Oare vom vedea vreodată în programele partidului de guvernămînt așa ceva și la noi ?) S-a inventat WEB-ul, iar Internetul s-a dezvoltat fulgerător, în așa fel încît în unele țări (Suedia), a avea acees la Internet a devenit un drept civil, cam cum este la noi dreptul cetățeanului la iluminatul public (evident, asemenea programe vizînd dezvoltarea de infrastructură sînt guvernamentale. Rolul statului este și de a dezvolta infrastructura, nu numai de a petici drumurile, pe care oricum, la noi tot nu le peticește cum trebuie). Un veritabil clarvizionar, Richard M.Stallman, președinte al Fundației Free Software, a avut încă din 1984 (cînd a fondat proiectul GNU) ideea unei lumi în care software-ul este liber (adică se poate folosi și copia fără restricții legale sau contract de vînzare-cumpărare). Această potențare a valorii software-ului prin copiere liberă avea să fie baza viitoarei economii, a unor viitoare locuri de muncă, ușor de creat. (Vom preciza în cele ce urmează cum se creează un asemenea loc de muncă ). Realizarea Linux-ului, unul din primele sisteme de operare libere, de către o echipă de programatori corespondînd prin Internet, a fost un alt mare pas. Deși Linux este acum cel mai răspîndit dintre Unix-urile gratuite, alte clone Unix vin din urmă – de exemplu, BSD-urile. Unele companii au contribuit la îngroșarea curentului Free Software, oferind produse pentru sistemul de operare Linux. Acum există programe pentru primit e-mail, pentru navigat pe web, pentru realizat grafică, pentru prelucrarea de imagini și multe, multe altele. Am enumerat doar unele dintre programele gratuite utilizabile. Se adaugă procesorul de texte, „office-ul”. Tocmai a apărut Open Office 1.0.3, un produs liber, utilizabil și acasă și la firmă, pe care nu sînteți obligat să-l cumpărați de la chioșcul de ziare, deoarece poate fi descărcat liber de pe Internet (deși circa 80MB înseamnă destul de mult).
Cum ar arăta un loc de muncă pentru cineva care lucrează de la domiciliu, sediul firmei/instituției fiind pe altă stradă, în alt oraș sau de ce nu în alt județ? Îl puteți realiza dumneavoastră, în deplină legalitate și cu cost mic. Sînt necesare: calculator, cu care lucrați, un modem cu care transmiteți la sediul angajatorului, un sistem de operare care va rula pe calculator, un procesor de texte cu care realizați de fapt documentele, un client de e-mail pentru a trimte materialele lucrate.
Pentru doritorii să-și construiască singuri un asemnea loc de muncă dăm lista componentelor. Am ales și testat componente minimale: calculatorul e un vechi Pentium 166MHz, cu hard disc de circa 600MB (dar recomand ceva mai mult, 630 MB sau un 1GB ) 64MB RAM, cartelă VGA cu 1MB RAM compatibilă cu Linux (tratați cu vînzătorul să v-o schimbe la nevoie), mouse (tip PS/2, preferabil) și tastatură. Un vechi modem intern care merge la viteza de 14400 e suficient. Să nu fie WinModem, că nu va funcționa. Un modem extern e mai bun, dar mai scump. Nu uitați să vă faceți un abonament Internet, din acelea care oferă 3 ore pe lună cu 3$ și adresă de e-mail. EsayNet-ul oferit de Romtelecom și folosirea unui server public de poștă electronică ies din competiție din cauza prețului prea mare (cauzat de timpul în care veți descărca și admira mesajele publicitare ale serverului public).
Software: Linux cu kernel > 2.2.13 , recomand Red Hat 6.2, care include și Netscape Communicator – pachet în care găsiți și clientul de E-mail „Messenger”, Open Office 1.0.3 și seturi de litere românești. Open Office-ul are un dosar special rezervat pentru aceste colecții de caractere. Ar fi bine să apelați la un cunoscător de Linux pentru instalare.
În aceste condiții, se poate lucra de la distanță, în perfectă legalitate și cu cheltuieli relativ ușor suportabile, pentru orice organ de presă, editură sau altă instituție interesate de ceea ce ați putea furniza dumneavoastră.
O dovadă a posibilității de a crea un asemenea loc de muncă este chiar acest articol, redactat în timp ce testam calculatorul descris mai înainte. Valoarea totală a investiției este sub trei milioane de lei.
Telelavoro – munca la distanță – cu mijloace ieftine și legale este așadar o realitate de care trebuie să ținem seama, o alternativă modernă și avantajoasă pe piața locurilor de muncă. Folosită deocamdată de cîțiva, va deveni probabil din ce în ce mai răspîndită și în România. Cuvîntul „telelavoro” n-a fost încă asimilat în limba română, dar – reflex al unei realități sociale – el a apărut deja ca atare sau în forme semantic echivalente, în vocabularele altor limbi. Un argument în plus pentru intercondiționarea dintre limbă și societate.
Lasă un răspuns