Scoaterea la lumină, cu mai mult timp în urmă, a unor afaceri din partea unor membri ai Cosei Nostra italiene, constînd în spălarea de bani în România cu ajutorul unor firme fictive, dă adevărata dimensiune a caracatiței corupției care s-a instaurat în cei 14 ani de democrație originală la noi. Tentaculele acestei caracatițe au tot crescut și s-au înmulțit, indiferent cine a fost la guvernare și de orientările politice. Caracatița corupției n-are mamă, n-are tată, n-are nici apartenență politică. La dezvoltarea ei au contribuit toți cei care au vrut să se înfrupte din marele hoit al economiei socialiste, lăsat de izbeliște chiar de la începutul anului 1990.
Încă de pe vremea guvernării Roman, caracatița a fost hrănită din belșug, iar azi, sub guvernarea P.S.D.-ului, a căpătat puteri aproape incontrolabile. Indubitabil, la creșterea aberantă a corupției, care a dus economia românească la nivelul pe care-l cunoaștem astăzi, au contribuit și „organele abilitate” ale statului care aveau misiunea de a veghea ca fenomenul corupției să fie ținut în frîu.
Corupția există pretutindeni, e în firea omenească; însă acolo unde instituțiile statale, plătite de contribuabili, își fac cu temeinicie datoria, preîntîmpină sau iau măsuri rapide spre a nu se extinde fenomenul, exact ca în cazul izbucnirii unui foc incipient, cînd pompierii intervin cu promptitudine. La noi, însă, există corupție fără corupți. Cu tot tam-tamul care s-a făcut (și se mai face încă) asupra acestei molime, instituindu-se chiar și un Parchet special în acest scop, caracatița își vede mai departe de afacerile ei, netulburată de nimeni, considerînd țara asta ca pe o vacă bună de muls.
Se știa foarte bine, cu mulți ani în urmă, că reprezentanți ai structurilor mafiote italiene încearcă să penetreze caracatița românească pentru a spăla bani negri proveniți din activități interzise prin lege de statele U.E., care se întorc, apoi, „curați” la cei ce se află în vîrful structurilor mafiote, care nu are importanță ce nume poartă: Cosa Nostra, Camora etc. Găsind un mediu prielnic, reprezentanții mafiei au lucrat aproape nestingheriți, fără a fi luați la bani mărunți de „organele abilitate”. Ce concluzie se poate trage în acest moment, decît că aceste organe au dat dovadă de complicitate sau de incapacitate în stoparea activităților caracatiței? Caracatiță care sub actuala guvernare e pe cale de a spulbera total economia românească, atîta cît a mai rămas încă din „marele hoit comunist”.
După 14 ani de convulsii politice și sociale poporul s-a săturat de vorbărie. Vrea fapte. Vrea politicieni care să facă ceva pentru țară, pentru populație, nu doar pentru ei și neamurile lor. Țara noastră trebuie să mai aibă și astfel de oameni. Trebuie căutați și scoși la lumină, spre a contracara oferta P.S.D.-istă, care de obicei este aceeași și care s-a înfruptat din belșug din „avantajele” caracatiței. Ei trăiesc după principiul „după noi, potopul”, în fața unei populații înfometate și lipsite de strictul necesar, atrăgîndu-și disprețul acestora încă înainte de eventuala părăsire a scenei politice românești.
Caracatița corupției a adus poporul la sărăcie, iar sărăcia reprezintă forma cea mai mare de umilință pe care Guvernul Năstase o practică, pe măsură ce gustul puterii politice este nedemocrat și scăpat de sub control, fiindcă nu întotdeauna politicianul este însoțit de înțelepciune, ci mai degrabă de egoism. Înțeleptul ține seama de necesitățile națiunii, egoistul nu se vede decît pe el. Înțelepții pot intra în istorie ca și conducători, egoiștii – doar ca parveniți. O democrație stabilă oferă posibilitatea luptei împotriva parvenitismului politic.Ori, la ora actuală, majoritatea populației acestei țări consideră că a sosit momentul să se debaraseze de parveniții politici care au monopolizat aproape toate pîrghiile Puterii și care prin incompetență sau interes de grup au dat apă la moară caracatiței corupției. Democrația lasă oamenilor posibilitatea să aleagă între bine și rău, dîndu-le convingerea că binele va ieși întotdeauna victorios. Binele trebuie să fie pus în slujba majorității, iar politicienii care vor binele numai pentru ei se autoexclud din istorie, căci din politică îi exclud alegătorii, așa cum probabil se va întîmpla la viitoarele alegeri locale și parlamentare din acest an! Premierul Adrian Năstase și-a cam tăiat creanga de sub picioare pentru că-și continuă, bine-mersi, politica de slugărnicie față de Occident și de protejare a caracatiței din propriul partid. Occidentul ne vrea ca piață de desfacere, iar Cioran spunea despre el într-o carte a sa, că: „… este o putreziciune care miroase frumos, un cadru înmiresmat”. Adică „la pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. O guvernare bună trebuie să ducă la prosperitatea poporului, nu numai la o clică de susținători îmbuibați care au acaparat numeroase averi! Dar unii politicieni din P.S.D. se cred atot-știutori și, lipsiți de modestie, nu mai țin cont de opiniile alegătorilor. Scăderea puterii de cumpărare a populației constituie un puternic semnal de alarmă de care va trebui să se țină seama, fiindcă poate duce la o criză economică și orice criză economică creată prin incompetența și lașitatea guvernanților duce la o stare de nemulțumire generală, care nu este altceva decît certificatul de incapacitate pe care l-au obținut guvernanții actuali, plini de ifose și cu miros de… caracatiță, care au făcut de nenumărate ori deliciul presei! (Aurel BERARU)
Lasă un răspuns