Pentru populația țării noastre, atît de la orașe, cît și de la sate, creșterea prețurilor a ajuns o adevărată obsesie. În majoritatea familiilor se fac permanent calcule pentru a se stabili la ce se poate renunța mai ușor, cum s-ar putea reduce cheltuielile la hrana de fiecare zi, sau la medicamente, cum s-ar putea trece peste frigul din locuințe prin debranșare de la termoficare etc. Toți acești oameni trăiesc la cota de avarie de aproape 14 ani, deși ei formează majoritatea populației românești.
Pentru o altă parte a populației, puțină de altfel, economia de piață a fost și este o adevărată mană cerească. Bineînțeles că și ea are problemele ei. Cum și unde să-și petreacă vacanțele de vară sau iarnă, în țară sau în străinătate, schimbarea autoturismelor cu cele văzute la ultimul salon auto, construirea de locuințe în cartiere mai selecte etc. Unii au obținut averi pe căi necinstite, pe alții guvernele din ultimii 14 ani i-au blgoslovit cu funcții de conducere foarte bine plătite, sau cu funcții în care veniturile din salarii sînt neînsemnate în raport cu ce pot obține după principiul „dacă nu curge, pică”. Fiindcă așa e în democrația noastră „originală”.
Regretatul Petre Țuțea ne-a atras atenția spunînd odată că: „în lupta cu evenimentele politice majore omul basculează între eroism și lașitate. Lașitatea te duce la conformism. Conformismul are la bază lașitatea. Te supui evenimentelor știind că, singur, nu le poți înfrînge și nu-ți convine să candidezi la eroism”. Spunea așa fiindcă gîndurile lui despre democrație erau foarte alambicate. Da. Avea dreptate. Singur nu le poți înfrînge. Dar un popor oropsit, care trăiește de 14 ani la cota de avarie, o poate face. Cum? Simplu. Refuzînd de a mai da votul celor vinovați de înfometarea și înfrigurarea majorității poporului nostru, numai ca să le meargă lor bine și care mai au și nerușinarea de-a ne „ferici” auzul cu amenințarea că dacă nu vor fi realeși va fi și mai rău pentru noi! Adică mai rău ca acum? Să fim serioși! Doar numai dacă ne-ar lua cineva și pielea de pe noi, că-n rest… ne-au luat totul! Pînă și demnitatea umană!
Așa s-a ajuns ca în fața Uzinelor „Republica” din București cîteva zeci de greviști ai foamei să-și ceară drepturile lor legitime! Printre ei am văzut și oameni în vîrstă plîngînd pentru nedreptatea care li s-a făcut. Și nu sînt singurii. Ca ei sînt sute de mii, milioane, în țară! Dar cine-i mai aude?… Cine mai are timp și pentru ei?! Cum de s-a ajuns la situația asta? Din ce în ce mai mulți, din ce în ce mai săraci! Cînd vezi așa ceva îți vine să urli! Prea multe întrebări fără răspuns!
În această fază, cînd viitura nihilismului psd-ist a pus sub semnul întrebării soarta României, problemele intime ale acestei țări au fost ridicate de o categorie a gîndirii unui segment social intrat de 14 ani într-un con de umbră: a celor fără bani! Indiferent de categoria lor socială, ei sînt fructul unei mentalități opuse filosofiei de astăzi, care proclamă BANUL drept zeul-zeilor acestui secol! Adrian Năstase nu-și pune întrebarea dacă nu cumva se face vinovat, ca și Guvernul pe care-l păstorește, pentru jalea care i-a cuprins pe acești oameni! În schimb, și-a pus în cap (fiindcă tot sîntem în an electoral), să-i „fericească” pe săracii și pe năpăstuiții tranziției cu un mare zaiafet de artificii în seara zilei de 9 mai, zaiafet pentru care cred că s-au cheltuit multe zeci de miliarde de lei. Bani care ar fi putut avea o întrebuințare mult mai nobilă.
Și totuși, în acest an electoral cei de la Putere, sfidînd electoratul, vor să dețină monopolul atît la alegerile locale, cît și la cele parlamentare, cu toate că nu s-au remarcat în perioada mandatului actual decît prin arivism, demagogie, mediocritate, oportunism și nesimțire, dovedind o profundă detașare de problemele majore ale oamenilor!
Dovezile sînt copleșitoare! Au făcut totul pentru dezagregarea economiei românești, cu un talent ce tinde spre perfecțiune.
Nici un sector de activitate nu a rămas neatins de vandalism! S-a furat prea mult și „în foc continuu”, fără ca cei vinovați să stea după gratii. Halal justiție!… Astfel, am ajuns să fim cunoscuți de organizații internaționale ca o țară în care corupția, jaful din avutul obștesc, „ingineriile financiare”, care au declanșat numeroase falimente bancare, rușinosul scandal FNI, creșterea economiei subterane, comerțul cu droguri, sau cu adopții de copii și alte rele, au căpătat proporții nemaiîntîlnite, stricînd faima breslei PSD-iste, dacă cumva a avut-o vreodată. Toate aceste fărădelegi, în aparenta lor dispersare, formează un tot pentru care se acordă o notă, ca la orice examen. Nota obținută, însă, e notă de corigență. Să mai încerce dumnealor peste alți patru ani! (Aurel BERARU)
Lasă un răspuns