DAȚI-MI CUVÎNTUL Fanarioții noștri

Oligarhia psd-istă și corolarul ei, Mafia, au dus la sărăcirea societății românești, la degringolada familiilor cu nivel scăzut de trai, la deruta socială a numeroase categorii de profesioniști. Dispariția locurilor de muncă prin disponibilizarea forțată a unor categorii de muncitori, căderea leului față de valutele străine, creșterea astronomică a costurilor chiriilor și întreținerii, în timp ce alții acumulau în mod facil și nedrept cîștiguri uriașe, i-au convins pe cei mulți, înșelați de basmul celor ce sînt la Putere, care au amăgit lumea cu cele mai frumoase și patriotice promisiuni, ca să fie aleși la alegerile din 2000. Dar la scurt timp după formarea actualului Guvern, binele public și interesul național au fost abandonate din programele PSD, ignorîndu-se scăderea din ce în ce mai dramatică a nivelului de trai și, după cum era de așteptat, astăzi acest partid și Guvern culeg rezultatele unei evoluții firești și ale reacțiilor unui electorat înșelat și amenințat de o politică parlamentară și executivă indiferentă la necazurile din ce în ce mai numeroase ale majorității. Oameni putred de bogați au format o rețea coruptă și diabolică, fără scrupule, care conduce țara din umbra Guvernului, pe care-l are în subordine. Astăzi, însă, lumea a început să se mai schimbe, cu toate că mass-media din slujba Puterii trăiește din situațiile șocante, din știri de senzație și adevăruri distorsionate învelite în iluzii colorate, care cu asemenea producții își vinde publicațiile, iar cînd nu le are, le inventează. Rezultatul este o imagine falsă și, dincolo de asta, dovada unei incapacități analitice minime, a evenimentului politic produs.

S-a mai promis, în campania electorală din 2000, că vor fi privatizate numai „găurile negre” din economia românească, spre a fi puse pe picioare de către investitori străini prin infuzii de capital și noi tehnologii. Acum, însă, se privatizează tot ce-a fost mai bun, mai rentabil pentru țară, cu complicitatea guvernanților. Știm că nu vine nimeni în România să investească din spirit de caritate, ci pentru a „vîna” cele mai mari avantaje, care pînă la urmă au făcut explozie în stomacul României. Alte țări au concesionat doar străinilor, pe un număr limitat de ani, obiectivele economice deficitare. Nu le-au vîndut. La noi, însă, totul e pe dos. Mai lipsește un popă să binecuvînteze „nobila” acțiune a Guvernului. Iată ce scria Eminescu despre unele tranzacții ale timpului său, asemănătoare cu cele care se practică astăzi la noi: „Azi puii de fanarioți și tot ce ulița a avut mai corupt și mai înrăutățit se unesc spre a consfinți vînzarea pămîntului patriei (…). Ce-i pasă fanariotului al cărui tată nu știe o vorbă românească, ce-i pasă lui că se vinde un pămînt pe care el, cosmopolitul, cetățeanul universului, s-a născut din întîmplare? (Pe pămînt românesc – n.a.). Nu-s dezmoșteniți acei care prin munca mîinilor lor contribuie la înflorirea unei societăți naționale a cărei cultură și vază se răsfrînge și asupra lor, nu sînt dezmoșteniți acei ce se pot lăuda că au o patrie de iubit, un popor de apărat, o cultură de înaintat (…) Dezmoșteniții sînt acei ce nu mai cred în nimic”.

Ca un ecou îndepărtat, cuvintele Marelui Eminescu parcă s-ar fi referit la „fanarioții noștri din PSD”, zău așa!

Tot în campania electorală din 2000, reprezentanții PDSR au promis că nivelul de trai va crește dacă vor fi aleși, dar astăzi valul scumpirilor la toate categoriile de produse și servicii generează panică și groază în rîndul oamenilor. Oare nu-i alarmează deloc pe guvernanți starea reală a societății românești? Sau nu cunosc realitatea? Dacă o cunosc și își amintesc de ea doar cu prilejul unei alte campanii, este și mai grav, căci demonstrează, în acest fel, că au făcut totul pe dos față de ce au spus. Oricîte procente peste medie le sînt afișate în sondajele de opinie, oricîte aprecieri așa-zis pozitive care vin de la forurile UE, populația țării, adevărul judecător al tuturor factorilor politici și de decizie, este total dezamăgită acum, către sfîrșitul de mandat al celor ce ne conduc. Cu toate acestea, promisiunile au început deja să curgă în valuri, în vederea obținerii unui nou mandat.

Dar promisiunile nu țin de foame. Nimeni nu-și va putea hrăni familia și copilașii cu promisiuni și nu-și va putea cumpăra nici medicamentele necesare. Cu „strategii” și programe pe hîrtie tinerii absolvenți nu-și vor putea găsi nicicînd locuri de muncă, blocajul economico-financiar nu va fi depășit, economia noastră națională sufocîndu-se. Momentul adevărului, însă, a început să apară la orizont și s-ar putea să vină mai repede decît se așteaptă PSD-ul, deoarece poporul român nu va mai putea suporta la infinit austeritatea și mizeria la care a fost supus în ultimii patru ani de guvernare barbară! (Aurel BERARU)