DAȚI-MI CUVÎNTUL! Guvernanții flașnetari

Da, și uitarea face parte din viață! Cine știe, poate că uitarea ne-a fost dată ca să putem rezista, să putem „trece peste”, să putem merge mai departe. Uneori, însă, uităm parcă prea repede tocmai ceea ce nu trebuie uitat. Căci altă explicație nu cred că există la tot ce s-a întîmplat și continuă să se întîmple în România. Țară aflată acum într-o stare economică și morală dezastruoasă și scoasă la mezat, în numele unei așa-zise democrații instalată în acele zile friguroase de sfîrșit de an al lui 1989, în Revoluția furată și transformată în lovitură de stat cu concursul „agenturilor străine”, cum spunea Nea Nicu la acel simulacru de proces și care acum sînt bine cunoscute de lumea întreagă.

Uitarea s-a așternut atît peste sîngele nevinovat a sute de tineri, sînge ce a scăldat inutil Piața Universității, cît și marmura albă a crucilor din Cimitirul Eroilor Revoluției de la 1989, cruci udate cu prisosință de lacrimile părinților, copiilor, fraților și surorilor celor care au crezut în mai binele țării lor, în care, însă, de 14 ani și-au făcut casă bună sărăcia și mizeria în care trăiește majoritatea populației! Uitarea s-a așternut peste sîngele vărsat atunci numai pentru ca alții să preia Puterea și funcțiile importante ale Statului. Să se așeze ei în fotoliile confortabile din vîrful piramidei, ocupînd în același timp și vilele din Primăverii și Snagov, dar nu pentru binele poporului. După 14 ani de guvernare post-decembristă de către mai multe guverne, corupția și aroganța au crescut an de an, depășind sfera imaginației, începînd de la cele mai înalte niveluri. Foștii politruci de ieri sînt astăzi patronii mascați și corupți ai celor mai dubioase, dar bănoase afaceri, nesancționați de nimeni. Țara este stoarsă ca o lămîie de toate bogățiile sale, în numele unei privatizări voit haotice, tocmai pentru a putea induce cu bună știință lumea în eroare. Protipendada de partid se lăfăie în cele mai luxoase vile în fața cărora sînt parcate limuzine de lux pentru toți membri de familie, iar la Snagov au și bărci cu motor, sau vaporașe (iar alții în țară au și elicoptere), în timp ce șomerii își dau foc sau se aruncă de pe clădiri în momente disperate, iar sute de familii sînt evacuate de vechii sau noii proprietari, ori pentru imposibilitatea de plată a întreținerii la bloc din cauza prețurilor colosale.

Unii fac averi prin afaceri veroase, care seacă atît economia țării, cît și pe-a celor care-au muncit pentru ei (precum Iacobov la Rafinăria Dărmănești, sau fostul deputat Bivolaru), în timp ce pensionarii trebuie uneori să cerșească pentru a-și duce traiul amărît, de pe o zi pe alta, deoarece Guvernul refuză sistematic recalcularea (nu recorelarea) pensiilor vechi prin eliminarea discrepanțelor față de pensiile din ultimii ani, pentru aceeași vechime și funcție, iar bolnavii nu au cu ce-și cumpăra medicamentele necesare prelungirii vieții, din cauza prețurilor inaccesibile. Mortalitatea infantilă a atins cote alarmante chiar și pentru cei care ne monitorizează, iar viața celor mulți a devenit tot mai insuportabilă, în blestemele tuturor celor care și-au pus speranțele în acest Guvern! Falia produsă de cursul evenimentelor din decembrie 1989 și, în special de Guvernul Năstase în ultimii aproape patru ani, este mult mai profundă și mai bogată în consecințe nefaste, decît oricare alta, din istoria care ne este cunoscută, și aceasta în numele unor așa-zise interese de Stat. Așa s-a ajuns că bătaia de joc la adresa unui neam amărît și oropsit a atins forme grotești. Țara merge în derivă, subminată atît din interior, cît și din afară, sub conducerea unor guvernanți care nu au curajul să guverneze în numele și în interesul poporului romăn. Ce umilință mai mare se poate imagina decît vînzarea țării, bucată cu bucată?… Cazul Sovata arată pînă unde poate merge iresponsabilitatea guvernanților de astăzi. Devenită proprietate a unor cetățeni maghiari, să nu ne mire faptul că într-o zi se vor tipări pliante turistice la Budapesta (dacă nu s-au și tipărit cumva), prin care occidentalii vor fi invitați să-și petreacă concediul în Ungaria, la… Sovata.

Lăsînd la o parte tema hoțomanilor de pretutindeni, care profită de sloganul reconcilierii, democrației, a „investitorilor strategici” și a tuturor acelora care „ne vor binele”, să ne uităm puțin și în ograda noastră, la guvernanții noștri, flașnetari cu flașnete de împrumut, pe care i-am ales într-un moment de rătăcire și, mai ales, intimidați de forțe oculte din afară, care vor să conducă întreaga lume, avînd printre obiectivele lor și distrugerea Romăniei ca forță economică.

Printr-o serie de acte normative pidosnice elaborate de guvernele post-decembriste (și valabile și astăzi), s-a dat undă verde și exportului de bușteni și cherestea brută, încît anual se exportă zeci de trenuri, în timp ce fabricile noastre de mobilă, care exportau în zeci de țări, astăzi au tras obloanele. Unele arată de parcă s-a tras în ele cu tunuri de mare calibru, iar cei care au lucrat în ele zeci de ani, au ajuns pe drumuri!

Oare se poate imagina o trădare mai mare față de popor, din partea unor guvernanți… flașnetari, care după ce-au îngenuncheat și falimentat o țară, mai au nerușinarea de a-și face iar campanie electorală? Și dacă nu, mai merită votul nostru? (Aurel BERARU)