DAȚI-MI CUVÎNTUL! Minciuna și limbajul cotidian

Aurel BERARU

Ceea ce se joacă în culisele politicii guvernamentale nu ajunge la cunoștința acelei lumi ținută la distanță de evenimentele cotidiene. Problemele stringente cu care se confruntă pensionarii români, opiniile și percepțiile lor, precum și speranțele într-o viață mai bună, s-au dus pe Apa Sîmbetei! Viața lor devine, pe zi ce trece, din ce în ce mai grea, mai lipsită de perspective. Ani în șir momeala cu „luminița de la capătul tunelului” a împins în pragul deznădejdii nu doar milioane de tineri sau șomeri, dar și milioane de pensionari, care-și puseseră speranța în promisiunile amăgitoare, dar nerealiste, ale guvernărilor precedente. Ultimii 14 ani au fost perioada celor mai mari discrepanțe între promisiunile făcute și cele rezolvate. România a făcut pași mari spre ocuparea ultimelor locuri pe plan internațional în mai toate domeniile. Incapacitatea guvernelor post-decembriste, și în special a Guvernului Năstase, de a gestiona problemele țării, ca și tupeul cu care își prezintă drept succese chiar și eșecurile, care sînt de-a dreptul catastrofale și au dus pe o mare parte a românilor în pragul sărăciei și al disperării, a pus pe gînduri nu numai populația românească, ci și pe cei din Parlamentul European. Sărăcia a devenit limbajul cotidian al majorității populației, un fel de sindrom național!

În campania electorală din 2000 cei aflați astăzi la Putere au promis pensionarilor că prin eradicarea evaziunii fiscale și a corupției se vor crea noi surse în vederea recorelării pensiilor, astfel încît să li se asigure și lor un trai decent. Dar a fost o simplă iluzie!

Atît recorelările, cît și indexările, au fost atît de derizorii, încît nici nu merită să le mai amintim! La fel ca și ultima indexare anunțată pentru luna martie a.c., de 2%, care la o pensie de 2,5 milioane de lei va fi de 50.000 de lei, echivalentul unor bomboane pe colivă pentru cei care vor muri de-atîta… fericire! Culmea este că sondajele impertinente și mincinoase, comandate de guvernanți, indică cu totul altceva cu privire la nivelul de trai al populației, dar nimic despre noii nomenclaturiști, care au tras spuza pe turta lor atrași de formulele cabalistice ale mecanismului îmbogățirii. Și sînt destui, fiindcă fiecare e „liber” să-și facă de cap. Au așteptat ca fiecare dintre aceste clanuri să ajungă la putere ca să-și poată da în petec, să-și etaleze fără frică și restricții vulgaritatea, bogățiile dobîndite prin hoție sau „inginerie financiară”, cum li se spune astăzi „tunurilor” de milioane de dolari, prin vînzarea fără nici o noimă a avuției care pînă ieri a fost a statului. Astăzi, însă, aparține unor nemernici care le iau în primire pe mai nimic, doar cu obligația de-a achita datoriile acumulate în ultimii ani, iar după un timp Guvernul îi scutește și de acest lucru. Păi, să nu mori de rîs? Ba bine că nu! Bani pentru bomboane pe colivă vom avea. Ni-i dă Guvernul în martie, în timp ce-și cîntă singur osanale pentru „efortul financiar” pe care-l face. Evaziunea fiscală și corupția sînt bine mersi și, acum, ca două surori siameze. Ne-am așteptat să se declanșeze unele cercetări la vîrf, sau măcar să se micșoreze proporția jafului. Dar n-a fost așa. În plasa anchetatorilor a căzut doar ceva plevușcă.

Marii rechini, care au tras tunuri de mii de miliarde de lei, le rîd în nas și anchetatorilor. Alarmant este faptul că aceste aspecte sînt cunoscute nu numai de guvernanții actuali, ci și de organisme internaționale, care îi trag de mînecă pe cei care ne conduc, cerîndu-le și o reformă a Justiției. Însă năravul din fire n-are lecuire! Nimeni nu se mai miră și nu mai crede că se va putea schimba ceva sub oblăduirea tentaculară și sufocantă a actualului guvern, care închide ochii la aranjamentele frauduloase întreprinse de clientela sa politică, în pofida a tot ce s-a scris și s-a vorbit despre acest subiect. Care o fi pretextul acestei politici duplicitare (una se spune și alta se face) ce alunecă în demagogie, nu se știe, dar sigur este că pune în pericol intrarea noastră în UE în 2007, dată care deja este discutabilă din cauza lipsei de credibilitate a Guvernului, deoarece Parlamentul European a fost mințit, la fel ca și pensionarii. Și așa ceva nu se iartă. O politică lipsită de credibilitate este egală cu zero.