De la lume adunate

De-ale „scorpionilor”
• nou „zodiac în doi peri”…

„Scorpionii” – zodie tare ca piatra! – par a-și face autocritica pentru luna lor buclucașă (aia cu „marea îngrămădeală din octombrie” serbată pînă mai alaltăieri de șepte novembrie!), epocă născătoare și nașă acelei drăcești dihanii ce-a scos „nativitatea” din minți, mînînd turma terestră pe căi prădalnice, vînzînd-o celui cu coasa, secera și bătălăul pe-un pumn de arginți să iasă tot tămbălăul și jocurile lui belzebut, că, vezi bine, cineva din umbră și-a făcut mendrele cu noi și ne-a lăsat, iată, să ne spălăm bulendrele între noi, așa ne trebuie, dragi scorpioni, dacă am fost boi, să ne fie rușine și de bine!… Deh, politichia, pierde omenia, gata, să trecem la „zodiacul în doi peri” propriu-zis!
Anu-i pe sfîrșite, vine frigul, anotimp de zaibăr, se umblă cu cucurigul din zori pînă spre asfințite cu damigenele la cuțite, rareori pe la nămiezi se zgaibăr raze de soare printre picuri de ploaie, EL, „scorpionul” – neam de paianjen, semn fix – nu se ogoaie, țese, tot țese la pînze, ahtiat după osînze zemoase, gustoase (verbul lui e „a dori”, vorbă pe muche de satîr!), deh, gusturile speciei (cu „estetica” nu te „cîr-mîr”, mai cu seamă-n epocile puritane, puriste, de interminabile tranziții, în care trăiesc și creează îngerași drăgălași, bucălați, asexuați, convenabil orientați, să nu deranjeze paraziții, „frații” fermi pe poziții: „jos avangarda, trăiască zgarda, fără tam-tam ori alte necenzurate senzații dadaiste, mulțumiți-vă cu cîte-un simpatic ham-ham, că de nu… dați de zăbală și ham!), of, uf, virtuoși unii, veninoși cu toții, scorpionii au o meteahnă: sînt ingenioși, dar au și o nobilă trăsătură de caracter: invidia, care-i roade și morți, în lumina unui precept princiar: „mijloacele se scuză cînd e de scurmat în spuză pentru-o cauză pierdută, alandala și confuză”!
Plămăduiți din foc și apă, cotropitorii scorpioni sînt un amestec fabulos de bine și rău, de celest și hău, sublim și ridicol, aghiazmă și alcool, înger și iazmă, sfiiciune și spurcăciune, de contrarii adică (că fără de „contrarii” nu sar în sus pe plită nici țiparii!); au un viciu: n-au spirit de sacrificiu; să n-audă de eșafod, mai bine-și sug viața toată-n pod, arzînd gazul la-ntuneric printre muște și guzgani; setea de muncă și bani le spală obrazul, cam groscior în subțirime; isteți-brici, sînt lesne de ras, că se taie singuri (ca-n parabola aceea hazoasă cu broasca țestoasă!). Partizani ai adevărului tocat cu sînge rece, nativii aceștia mint de-ngheață apele; într-atît le sînt de neclintite și ferme idealurile încît nici ei înșiși nu și le pot urni din loc! Negri-n cerul gurii, cînd n-au în juru-le pereți se dau cu capul de propriile coarne pînă văd cai călărind stele verzi! „Scorpiile” (doamnele „scorpion”) îs lapte și miere cînd le-atingi la coa(r)da sensibilă, atingerile în chestiune necesitînd a fi nu atît spirituale, cît, oricît de, materiale…. Secretoase și năzuroase, bune de lipitori, doamnele respective scot peri albi pînă și la amatorii cu chelie; fatale în doze letale, ursite a-și duce partenerii la ruină, aceste cochete demonstrează științific de ce suflet tandru zace în controversata alcătuire feminină…
Tip de forță, dornic de mișcare, îndeosebi în ape tulburi, bărbatul scorpion e-n primejdie a rătăci calea dreaptă; vitalitatea de criță epuizează pe scorpionul, tip vicios; pentru refacere îi trebuie somn lung, lenevos; dar ca să iasă zicala cu lacul și puțul, adormitul, drăguțul, nu se ogoaie și se pune pe visat, sculîndu-se mai ostenit de cum s-a culcat! Ce-i de făcut? – vorba unui năuc arhicunoscut… „Ei bine, desființăm visul și lărgim abisul! – opinează specialiștii în cercuri și orînduieli vicioase din dispeceratul astral! Măi copii, trageți la aghioase, bun, dar de visat faceți-o mai cu perdea, că viața-i grea, fiți mai cu picioarele pe planetă să nu vă pocnească-n moalele capului vreo rachetă, că-n galaxia cea comună a visa e un pericol, indiferent de vehicol”!… Cu idei de Robespičre și apucături de rentier, otrăvit și îmbîcsit, posesor al unei vaste colecții de măști, după care e lesne de recunoscut, scorpionul e socotit „lupul zodiacului”, tot numai colți, ca un vulpoi care neajungînd la struguri distruge butucul, precum cuibul de adopțiune cucul… Scorpiile, și ele, sînt cam într-o ureche, fenomen contra-naturii, natură care-a dăruit fiștecăruia două urechi – una de ascultat și auzit tot, alta de făcut toacă la nevoie, adică surdă într-o lume fie logică, fie absurdă; fățarnica doamnă are ochi de șarpe și coadă de capră, păzea că arde, otrăvește, înnebunește cît ai zice pește; problema fericirii ei îi sinonimă cu fericirea „problemei””… Ambele sexe scorpionice sînt înclinate către plăceri carnale! Hm, zic, dați-o fraților și surorilor, pe vegetariene, pe fructe și legume, astea vă fie hrana, că morcovul, conopida, țelina, mărarul, merele, perele vă feresc de ateroscleroză și lungesc viața (că și viața, ca și chestia aia, „de lungă poate să fie oricît de groasă, numai de subțire să nu fie prea scurtă”). (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!