De la lume adunate

„Cele bune să se-adune”

* Noi cimilituri de la „Moara cu proverbe”…

* Aduci pe dracul în casă cu lăutari și apoi nu-l poți scoate nici cu o
mie de popi! Asta vine cam așa: în campaniile noastre electorale îl
alegi pe cîte unul mai băftos (ochios, pilos, ambițios, rareori
janghinos!) în fruntea obștii, nădăjuind că „unsul” va voi binele celor care au crezut în el, în palavrele, în promisiunile lui, dar „nesimțitorul” se vădește a fi „dracul gol” și, pînă să se adune mai mult de o mie de popi să-l scoatem din „fotoliu”, să-l invalidăm adică, vin alte „electorale”, alte campanii, alte „deșertăciuni” și… și dacă hîrjoana v-a plăcut sau nu v-a plăcut, o luăm de la început, ca-n „Mărioara și Vasilache”!

* Cele bune să se-adune, cele rele să se spele! Dar cînd se adună
„cele nebune” (blonde, brune, nu contează!) nu se pune problema
„spălării”, că multe socotite „rele” sînt „fete bune” (în amor cel
puțin…).

* „Facerea de bine” are efecte dezastruoase asupra născătoarei
nostre! Trebuie, așadar, să ne mulțumim doar cu acțiunea de „a nu
face rău” și gata! Cu ce-i de vină, biata mama, pentru ingratitudinea
celor care nu știu ce-i recunoștința?!

* Cel mai greu lucru din lume e să dai socoteală unui om prost! Uf,
da, da, așa-i, dar cum, la noi cel puțin, sînt proști pe toate drumurile, cîtă frunză și iarbă, care fac pe deștepții, e greu să-i deosebești, că și înțelepții s-au prostit de-atîta „învățătură de minte”…

* încercarea moarte n-are… – dar nici prea multe „încercări” nu-s
recomandabile, că de „veșnica pomenire” sîntem sătui!

* Ce se scrie cu condeiul nu se taie cu toporul! Nu, dragi compatrioți, nu, lucrurile, stau puțin diferit: cel ce scrie cu condeiul chestii care nu ne trebuie (să ne amintim de drăgălașa de cenzură!), da, nu se taie cu toporul ci trece, elegant, direct la ghilotină! Aidoma, azi, cînd se scrie la calculator, se taie în carne vie, să se știe!…

* Ce-și face omul cu mîna lui nici dracul nu poate desface… Mda,
„lucrul manual” e o chestie de mare intimitate…

* Ce știe popa nu trebuie să știe satul! – asta a fost demult, demult;
acum, cînd se dau cărțile/dosarele pe față s-a terminat cu „taina
împărtășaniei”. O tălmăcire mai modernă ar fi: „ce știe conducătorul nu trebuie să știe poporul”, atîta doar că atunci cînd el, „regele”, e gol, s-a dus dracului orice protocol, că „ales-bulesul” tribului o sfîrșește nasol…

* Ce ție nu-ți place, altuia nu face! – Ba, fă și dă-i să se învețe minte, să vadă și el cum e cînd ceea ce nu i-a plăcut lui ți-a făcut ție! Păi da, asta zic și eu democrație (sau „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, vorba prietenilor mei din acele tărîmuri sfinte…)

* Dacă te bagi în tărîțe te mănîncă porcii! – Dacă, însă, tu însuți ești
porcovan, „problema” se rezolvă, vă mîncați șoriciul între voi precum cîinii…

* Nu știu de ce, dar zicala „cine-ntr-altă lege sare, nici un Dumnezeu nu are” mă duce (iarăși!) cu gîndul la… credincioșii noștri de „traseiști” politici, care trec de la un „crez” la altul precum cotarlele dintr-o haită într-alta, dornici de a apuca un ciolan cu cît mai multă măduvă! Cînd te gîndești că El, Bunul Dumnezeu este unul singur, unic, de ce, fraților, or fi „legile” mai multe!? Greu de priceput.

* Și acum cîteva zicale anacronice: „cine păgubește înțelepțește”
(mare eroare); „cine pe altul omenește, pe sine se cinstește” (vezi
aia cu „facerea de bine”…); „cine-nvață carte, are bună parte” (ași!); „cine poartă plosca cu minciunile nu o duce mult” (ba o duce foarte mult!); „cine rîde la urmă, rîde mai bine” (inexact…); „cine sapă groapa altuia, cade singur în ea” (nu, nu, nu!); „cine scoate sabia, de sabie va pieri” (să fim serioși!); „cine se culcă flămînd se scoală fără datorii” (dacă se mai scoală…). (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!