De la lume adunate

Ospăț de înțelesuri…

* Dușmani, prieteni, măgari sănătoși, bogați săraci…

Din dorința de a desluși învățăminte și „cuvinte potrivite” pentru lumea noastră, deh,”nouă”, ne continuăm „călătoria lingvistică” prin pitoreasca PATRIE care este pentru noi toți și pentru totdeauna LIMBA ROM+NĂ, „veche și înțeleaptă”, dar și plină de surprize, pilduitoare și pururi tînără, oferind, dăruind tuturor vorbitorilor ei un nesecat ospăț de înțelesuri, avuție cu adevărat de neprețuit din care suntem chemați a ne hrăni cu toții pe săturate, sporindu-ne astfel bogăția de gînd și farmec românesc, dînd nouă strălucire ființei noastre spirituale…

* „Decît un dușman, mai bine zece prieteni”! – Acuma depinde de calitatea prietenilor, de ce au ei în”gușă”, că vorba ailaltă: „Ferește-mă doamne, de prieteni, că de dușmani mă apăr și singur”! Pesemne același înțelept din popor va fi simțit pe piele proprie cîte parale face un „prieten” pestriț la mațe și cu gînduri necurate! Fapt e că pe dușman știi de unde să-l iei (că doar ți-a jurat ură pînă la moarte!), pe cînd prietenii care, pe lîngă că te costă o grămadă de „atenții”, au și „talentul” de a ți se băga în suflet și-n toate cele, putînd, la rigoare, prea lesne să te „negocieze” cu vreun „cumpărător” pe cîțiva arginți; în sensul acesta se citează „prietenul” de la „Cina cea de taină” care l-a vîndut pe Fiul omului pe o sumă destul de frumușică; partea oarecum pozitivă, dar și tristă, a poveștii este că după actul vînzării, mustrîndu-l conștiința, „prietenul Iuda” s-a spînzurat, semn că și felul acesta de „prietenie” are o limită…

* „Decît un filozof ofticos, mai bine un măgar sănătos”! – Am zis-o într-o „pastilă” dinaintea acesteia, că o seamă dintre zicalele cugetătorului anonim din vremurile mai de mult, cam scîrțîie și se cer actualizate! Păi, ia să stăm strîmb și să judecăm drept: „filozoful ofticos”, atins sărmanul de bacilul lui Koch, vine că-i un om bolnav, plăpînd, slab, anemic, ceea ce nu înseamnă că e mai puțin „filozof”, mai puțin așadar înțelept, folositor semenilor săi prin înălțimea gîndului și intelectului său generos! Asta-i, zău așa, curată discriminare!… Pe cînd un „măgar sănătos”, să fim realiști, tot măgar rămîne; o duce el samarul, e vasăzică util la cîte ceva, dar – uitați-vă în jur! – urecheatul cu cît e mai zdravăn, cu atît mai abitir se ține de măgării și dă cu copita; cît despre încăpățînare ce să mai vorbim, doar catîrul dacă-l depășește! Concluzionînd: oricît ar fi el de „ofticos”, filozoful e mai om decît un măgar, cît o fi ăsta de „sănătos” și cocoțat în post mare…
Trebuie să fim, asemenea, cu totul în dezacord față cu o altă zicere, și mai trăsnită, din fondul locuțional de aur al strămoșilor noștri; cică: „Decît un înțelept mort, mai bine un măgar viu!!! Lugubru și de cel mai îndoielnic bun gust, oricît ne-am strădui noi să zîmbim la subînțelesurile zicalei!

* „De drag ce-mi ești te-aș vîrî în sîn, dar nu încapi de urechi!” – aici, în sensul celor de mai de sus, palicarul a mai dres-o! Da, e bine ca pe „măgari” să nu ți-i aproprii prea de tot, că nu se știe de cîte măgării sînt în stare, și nici să ți-l introduci pe dracul în casă singur nu-i recomandabil, precum nici cu șarpele încălzit la sîn casă bună n-ai cum duce…

* De meditat, deocamdată, și la proverbe ca acestea, întrucît nu avem ce pierde: „De frica lui Dumnezeu, dracul a început a face fîntîni și poduri”; „De departe trandafir, de aproape borș cu știr”; „De dorul bogatului luai fata dracului”; „De hoții din casă nu te poți feri (…)”; „De la bogat să n-ai să iei, săracului să n-ai să-i dai”; „De la cine nu te aștepți, acela te vinde” ș.a.m.d. (altele atari rostiri pe data viitoare); care-vasăzică sînt multe proverbe care se potrivesc mănușă la vremurile noastre! (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!