De patru ani, comuna Ghimeș are o familie de medici basarabeni

Oprim în dreptul unei localnice pentru a ne indica încotro să o luăm spre dispensarul din comună. Nici nu deschidem bine geamul portierei autoturismului că femeia, să tot fi avut vreo 50 de ani, ne răspunde repede: „Nem tudom romano” (Nu știu romînește-n.n.) și pleacă mai departe, aruncîndu-ne peste umăr o privire ostilă. La vreo sută de metri încercăm să abordăm o tînără, în speranța că ea ne înțelege. De data aceasta sîntem total ignorați. Tînăra se uită la noi ca la niște extratereștri și nu ne învrednicește cu nici un cuvînt. Dintr-o dată avem impresia că am pășit în altă țară. Și, totuși, sîntem în Ghimeș, în județul Bacău, în România. Exasperați, căutăm un alt localnic care să priceapă ce vrem. în sfîrșit, obținem informația dorită. Pînă a ajunge la cabinetul medical, ne întrebăm cum or fi fost primiți cei doi doctori, soț și soție, care asigură asistența acestei comunități, în prima zi a sosirii lor în comună. Mai ales că ei chiar au venit din altă țară.

Au renunțat la o gospodărie de invidiat

Timp de șase ani, pînă în 2000, pe la dispensarul din comuna Ghimeș s-au perindat vreo șapte medici. Nici unul nu a stat aici mai mult de un an. Ba, au fost perioade îndelungate în care comuna a rămas fără medic, cînd asistența medicală a comunității a fost asigurată sporadic de doctorii din localitățile învecinate. în 2000, în sfîrșit, s-au stabilit la Ghimeș soții Ghenadie și Lilia Noroc, veniți tocmai din Republica Moldova. Pînă atunci au profesat mai bine de zece ani ca medici în orașul Glodeni, județul Bălți. Și-au întemeiat acolo o gospodărie frumoasă, și-au construit o casă, și-au amenajat o livadă de invidiat, au dat naștere la doi copii: în 1993-Andrei, iar în 1998-Elena. Deși nu duceau lipsă de nimic și aveau în jurul lor toate rudele-părinții, frații și surorile- medicii basarabeni nu au ezitat nici un moment să lase totul și să plece în Ghimeș.

După cei doi medici au venit și fratele și sora

în luarea acestei decizii a cîntărit foarte mult viitorul copiilor. „Aveam o familie de prieteni medici în Moldova care a plecat tocmai în Canada. Nu profesează ca medici, dar nu le pare rău. Ei ne-au convins să ne stabilim în România. Ne-au deschis ochii asupra faptului că, rămînînd în Moldova, copiii noștri nu vor avea nici o perspectivă. Ne-am spus că dacă prietenii noștri au avut curajul și s-au dus tocmai în Canada, a cărei limbă nu o cunoșteau deloc, pentru noi va fi mult mai simplu aici, în România. Am vîndut casa, tot ce am avut, și am venit în această comună. Ulterior, cu banii obținuți prin vînzarea gospodăriei noastre, ne-am cumpărat apartament în Comănești”. în Comănești s-au mutat și fratele doctoriței, împreună cu soția, și sora mai mică, elevă la un liceu în Moinești.

Patru persoane s-au înghesuit într-o cămăruță

Pînă a avea, însă, locuința actuală, familia Noroc a trecut prin momente destul de vitrege. încăperea unde s-a mutat nu era mobilată, iar dispensarul se afla într-o stare jalnică. Aproape doi ani au locuit toți cei patru membri ai familiei într-o cameră de numai nouă metri pătrați. „Vă puteți închipui cum a fost! Am venit în plină iarnă, era în februarie. Copiii erau mici, fetița avea doar doi ani. Se îmbolnăveau foarte des, mai ales că veneau tot timpul în contact cu bolnavii. Primarul de la vremea respectivă ne-a primit bine, ne-a promis că ne rezolvă în cel mult două luni problema locuinței, dar nu a fost așa” își amintește Ghenadie Noroc.

Cu mașina personală, pe toate coclaurile

Viața celor doi medici basarabeni nu este ușoară nici acum. Cea mai mare parte din timp și-o petrec la cabinet, astfel că tot aici își aduc și copiii. Astă vară, pentru a-i avea lîngă ei, au închiriat o casă. Pe lîngă consultațiile pe care le acordă la cabinet, străbat zilnic cu mașina lor zeci de kilometri pentru a-i vedea la domiciliu pe sugari ori bolnavii netransportabili. „în doi ani am făcut 70.000 de kilometri numai cu aceste deplasări. Dacă ne-am duce pe jos, pînă la Răchitiș, de exmplu, am pierde toată ziua. Primăria ne-ar putea ajuta măcar o dată pe săptămînă cu mașina care transportă elevii, mai ales iarna, cînd este foarte greu de pătruns” mai spune doctorul Ghenadie Noroc. Dar, în pofida acestor dificultăți, familia Noroc ne asigură că „nu ne-am gîndit niciodată să plecăm din zonă. Am fost obișnuiți cu greutățile. Facultatea de medicină este o școală a vieții, te învață să nu dai înapoi. Țara noastră este aici și simțim lucrul acesta”.

Investiții de peste 100 milioane lei în dispensar

Că nu o declară din complezență, o dovedesc mai multe fapte. Dispensarul este de nerecunoscut. în cei patru ani de cînd l-au preluat, soții Noroc l-au renovat, l-au modernizat. în toate spațiile au pus gresie și faianță, au adus mobilier, instalații sanitare și de iluminat noi, au tras apă curentă. Au cumpărat ortoscop, glucometru, electrocardiograf. „Am băgat în acest dispensar peste 100 milioane de lei. Numai în această vară am cheltuit vreo 13 milioane lei cu apa curentă și jaluzelele de la ferestre. Tot ce vedeți aici, cu banii noștri am făcut. Sîntem dispuși să investim și mai mult, dacă am avea siguranța că dispensarul va fi al nostru”. Cît de hotărîți sînt să prindă rădăcini în Ghimeș o demonstrează și faptul că și-au cumpărat în comună o bucată de teren pe care vor să construiască o casă. Ba, mai mult, au învățat în cei patru ani și cuvintele uzuale din limba maghiară. „Stăm cu dicționarul lîngă noi, pentru că, deși cei mai mulți dintre maghiari știu românește, altfel reacționează cînd le vorbești pe limba lor”.

Ajutorul primăriei se simte foarte puțin

La dispensar mai sînt multe lucruri de făcut. Trebuie reparate sobele, refăcut gardul, construită o șură pentru lemne. Dacă localnicii ajută dispensarul cu lemne de foc, sprijinul primăriei se concretizează doar în trimiterea unor persoane beneficiare ale Legii 416 să le taie. întrebat în ce constă ajutorul dat medicilor din comună de către administrația locală, primarul Vilmoș Gîrbea a ocolit răspunsul și nici nu a făcut vreo promisiune, prevalîndu-se de faptul că toate deciziile în ce privește dispensarul le ia consiliul local. După ce comunitatea a avut de suferit ani în șir din cauza fluctuației medicilor, nici un efort din partea ei nu credem că este prea mare pentru a-i menține pe cei actuali. (Elena ȚINTARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!