Romanii traiesc sub semnul decalogului, ca principii de viata si conduita. Indiferent daca sint asociate preceptele crestine, ideologia partinica sau ofertele politicienilor. Cele zece porunci bisericesti ne indeamna numai la fapte bune si placute. Faimosul cod al eticii si echitatii comuniste, servit noua tot intr-o formula de zece norme marcate cu insemnele da si nu, se voia de fapt un cod al manierelor „omului nou”. Pentru ca, acum, Pactul National pentru Energie si Hrana, lansat zilele acestea la apa de Alianta PSD-PC sa ne propuna/promita zece obiective ale viitoarei guvernari ce va face sa curga, in urmatorii patru ani, riuri de lapte si miere.
Asa sa avem parte!
Exuberanta si euforia liderilor social-democrati si partenerilor lor de (viitoare) guvernare, conservatorii, au reusit doar sa incinga spiritele si condeiele editorialistilor. Romanul-suveran, alegatorul, adica cel de la care se asteapta, in iarna, validarea sau invalidarea entuziasmului afisat de cei doi lideri politici si staff-urile lor, prefera sa se mentina in espectativa. Pentru ca prea i s-au promis marea cu sarea, multe si deloc marunte, si a avut parte mai de nimic. Fostul oracol din Damaroaia ne profetea cel putin douazeci de ani pentru a pune in practica programnele economice si sociale care sa ne permita a atinge standardele de dezvoltare si nivelul de trai ale partenerilor din Uniunea Europeana. Cu mai putin de doi ani inainte de termenul-tinta situatia este una de avarie generalizata. Si iata ca apare salvatorul providential care incearca sa ne convinga de faptul ca intr-un singur exercitiu de guvernare nu numai ca vom recupera spectaculos, ci chiar vom depasi de o maniera absolut miraculoasa toate neimplinirile contabilizate la capitolul neputinte.
Asa sa fie!
Dar, inainte sa ne autosugestionam cu ideia ca, iata, sintem condamnati sa traim bine datorita decalogului fericirii, sa incercam a nu ne imbata cu apa rece de izvor, chiar daca initiatorii amintitului Pact considera ca avem in fata „cel mai ambitios si mai amplu si mai realist” program social lansat vreodata dupa momentul decembrie ’89. Aici au, poate, dreptate, sperind ca acesta sa le aduca, la scrutinul generalelor din noiembrie a.c., sapte – opt milioane de voturi echivalind cu investitura la guvernare. Pactul are menirea de a ne gidila coarda sensibila cu oferte populiste sau care sugereaza grandomania prin formula grandilocventei. Fiindca cine nu-si doreste dublarea salariilor ori a pensiilor, autostrazi moderne si reabilitarea cailor ferate, reducerea tva-ului la principalele produse alimentare, stadioane la standarde UEFA sau locuinte confortabile?! Dar, ne-ntrebam si noi, precum celebrul personaj al lui Marin Preda: pe ce ne bazam? Boom-ul economic, care sa-l permita pe cel social, are nevoie de transfuzii serioase de capital, ori deja sintem o tara indatorata dincolo de limitele suportabilitatii. Daca social-democratii si aliatii conservatori au decupat sursele promisului program ar trebui sa ni le spuna si noua, pentru a-i putea crede.
Pina una-alta, sa fim circumspecti, spre a nu mai servi si alte dezamagiri. Decalogul fericirii ramine doar o promisiune frumoasa.
Lasă un răspuns