Democrație de tip selectiv și exclusivist

Mihai BUZNEA

Se agită din nou spiritele în secuime. Reuniunea anuală a Uniunii Civice Maghiare, desfășurată în municipiul Sf. Gheorghe la sfîrșitul săptămînii trecute, a readus în discuție chestiunea mult dezbătută și disputată a autonomiei teritoriale. Separație și autoguvernare – iată cuvintele de ordine ale liderilor secui, întăriți și sprijiniți în demersurile lor de episcopul reformat Laszlo Tokes, unul dintre politicienii maghiari cu discurs radical: „Dacă nu ne dobîndim autonomia comunitară, a spus acesta, vom pieri! Numărul nostru scade continuu”. Pentru realizarea desprinderii dorite și revendicate în numele normelor consacrate în Carta europeană a drepturilor și libertăților democratice, se invocă precedentul Kosovo, dar și așa-zisa opțiune a populației din cele trei județe secuiești. Se pare, însă, că atunci cînd trebuie să se apeleze la evidențe, liderii respectivei majorități minoritare sînt loviți subit de amnezie. Ei ignoră în mod voit faptul că în Covasna, Harghita și Mureș ponderea maghiarimii depășește 80 la sută din populație, fapt ce contravine afirmației lui Laszlo Tokes privind procesul asimilării forțate. De asemenea, la finalul amintitului plebiscit pentru autonomie, desfășurat pe parcursul a mai bine de un an, s-a constatat că doar 200.000 de persoane fuseseră consultate, dintr-un total de aproape 900.000, în condițiile în care cei circa 180.000 de români au fost totalmente ignorați, adică excluși de la vot, de parcă ei și interesele lor la fel de legitime nici nu ar fi existat. Cît de corecți în demersurile lor politice sînt inițiatorii unui asemenea proiect ne arată și ultimele evenimentele care au bulversat relațiile dintre etnicii români și maghiari: buletine de vot cu opțiunea „împotrivă” (autonomiei – n.n.) găsite arse pe un cîmp de la marginea municipiului Oradea și manifestele care incitau la dobîndirea separației Transilvaniei prin orice mijloace. Cu alte cuvinte: ne aflăm în fața unui tip de democrație selectiv și exlusivist.
E cazul să ne întrebăm: reprezintă demersurile politice ale separatiștilor maghiaro-secui interesele reale ale populației în numele căreia acționează?! Mi se par mai mult decît elocvente, în acest sens, declarațiile mai multor etnici maghiari vizavi de autonomie: nu ne interesează acest lucru, noi trăim aici, simțim cu inima, avem nevoie de liniște; liderii noștri să ne mai lase în pace, purificarea etnică se află doar în mințile lor. Dar „vocea poporului” nu găsește ecou în urechile conducătorilor UCM, care continuă să-și interpreteze partitura pe aceeași strună și în aceeași tonalitate: vom înainta un memorandum către Consiliul Europei prin care solicităm un observator care să constate la fața locului statutul etniei maghiare-secuiești și pe baza căruia să formuleze concluzii și soluții în această chestiune. Deocamdată, respectivul Memorandum i-a fost prezentat președintelui Traian Băsescu, prezent timp de trei zile în secuime, unde s-a întîlnit atît cu reprezentanți ai românilor, cît și cu autorități administrative locale. Opiniile șefului statului au fost clare și tranșante: solicitările Uniunii Civice Maghiare sînt neconstituționale; eu am rămas un suporter al autonomiei egale în toată țara, la Sf. Gheorghe, Călărași, în Bihor sau la Constanța. Românii și maghiarii au dreptul să trăiască pretutindeni în această țară și să se bucure de aceleași drepturi.
âmpreună să trăim bine!
Ar fi, desigur, un ideal al armoniei și consensului interetnic. Numai că lucrurile nu evoluează nicidecum în această direcție, și nu majoritarii sînt de vină. Românii din zonă, copleșiți numeric, resimt și acuză procesul de intoleranță etnică. Semnificativă e, mai ales, aprecierea episcopului ortodox de Harghita și Covasna, IPS Ioan Selejan, care constată și confirmă ceea ce se știe foarte bine: românii sînt umiliți din punct de vedere lingvistic atunci cînd sînt nevoiți să vină în contact cu autoritățile locale, care folosesc în actele oficiale limba maghiară. Sîntem într-o zonă multietnică, dar există loc pentru toți și e normal să ne folosim de această posibilitate în interesul tuturor. Tonul alarmist și prefigurările fatidice ale episcopului Laszlo Tokes acompaniat de corul cîntăreților în strună al politicienilor UCM în legătură cu riscurile asimilării etnice a maghiarilor nu au nimic concret cu realitatea și pot să se molipsească de ridicol. Fiindcă de obrăznicie suferă demult. Lucrurile se pot petrece în direcție inversă dacă se continuă a se bate moneda autonomiei teritoriale și autoguvernării. Pentru ținuturile secuiești, Kosovo nu poate fi un precedent. -zisa opțiune a populației din cele trei județe secuiești. Se pare, însă, că atunci cîn

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!