Despre cazul d-nei Mona Muscă eu cred că este semnificativ, dar și prevestitor pentru starea de nedreptate care guvernează România post-decembristă…

întrebări indiscrete

Balanța

Despre cazul d-nei Mona Muscă eu cred că este semnificativ, dar și prevestitor pentru starea de nedreptate care guvernează România post-decembristă. Am cunoscut tot felul de reacții la adresa doamnei respective după momentul „deconspirării” sale. Nu trebuie uitată atitudinea unui „gînditor” și „moralist” de talia d-lui Gabriel Liiceanu. Dacă anticii latini exclamau prin gura lui Cicero: O, timpuri, o, moravuri! – atunci, în cazul d-lui Liiceanu se poate exclama: O, cantități imense de Naivitate românească! Din cauza asta, cred eu, se spune că noi, românii, am avea apucături dictatoriale; din cauză că noi judecăm și percepem realitatea în mod „extremist”, adică ori pe stînga, ori pe dreapta, ori în alb, ori în negru. Pentru noi, a fi Sfînt (Neculai, Gheorghe, Augustin, Varvara etc.) înseamnă a fi FĂRĂ PATĂ. Această percepție este falsă, de fapt este o prostie.
Din punct de vedere politic, cazul Monei Muscă este însă mult mai simplu. Este primul politician de marcă pus cu adevărat la zid, după 1990. Ceea ce mă surprinde, însă, este tăria de caracter a acestei femei. în locul ei mulți politicieni ar fi clacat, s-ar fi dat la fund. Aștept ca demersul în justiție al d-nei Mona Muscă să ajungă la Strasbourg. Sînt sigur că unii dintre dușmanii săi regretă că s-a ajuns, în cazul ei, atît de departe. Regretă, dar o țin așa pînă la capăt. Mona Muscă a fost pusă la un loc cu generalul de securitate Pleșiță: cică amîndoi au făcut poliție politică! Mona Muscă a contestat decizia C.N.S.A.S – iar recent același C.N.S.A.S. și-a reînoit decizia: poliție politică în cazul ei! Legea o încadrează pe Mona Muscă la categoria „Poliție Politică”. Ce spune Legea respectivă?: că dacă o persoană a făcut rău alteia prin declarațiile și prin informațiile pe care le-a dat Securității, atunci acea persoană a făcut „poliție politică”. Din cauză că nu se cade să spun că cine a conceput o astfel de lege este redus mintal, atunci mă abțin. Pentru că, după o astfel de „lege”, toți cei care, în scris sau verbal, aduc injurii, jigniri sau calomniază și acuză pe nedrept pe cineva – așadar toți aceștia fac, nici mai mult, nici mai puțin, decît poliție politică. Dar cei care bat o persoană sau chiar o omoară? Aceștia nu fac rău persoanei respective? De pildă, cînd Miliția bătea oamenii, vinovați sau nevinovați, ce însemna că făcea? Miliție Politică?! Deci, cu atît mai mult cei care maltratează o persoană sau chiar o omoară – fac poliție politică? Adică, toți pușcăriașii din România care au furat, care au calomniat, care au maltratat, care au omorît și au violat – toți aceștia au făcut, în realitate, poliție politică?! Halal! Asta da inteligență românească! Dar ce a făcut d-na Mona Muscă? Profesoară tînără fiind, a dat declarații în scris ofițerului de securitate despre două colege ale sale – care n-au avut de suferit de pe urma acelor declarații. Mona Muscă n-a fost dată afară din Partidul Liberal, ci din sediul Securității. Cei care cred că este vorba de Partidul Liberal, se înșală. Dar, privind acest caz, lucrurile au început să-și arate reversul. Balanța a început să se egalizeze oarecum prin apariția cazului d-lui Varujan Vosganian. Pe „talgerul” pe care tronează acum acesta se vor aduna și vor încăpea mulți dintre cei care au vrut să scape de Mona Muscă. (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!