Neuronul polițistului
Jan NEGRU
Circula cu ceva timp în urmă bancul sub formă de întrebare: de ce moare neuronul polițistului? Răspunsul fiind: de singurătate!
Grupul „Vacanța mare” l-a inventat pe „superpolițistul Garcea”. Motive hazlii, dar și de o pertinentă întrebare: este polițistul român înferior altor polițiști din afara granițelor? Răspunsul ar fi parțial da, privind dotarea logistică și solda lunară. În acțiunile la care au participat peste hotare au făcut față cu brio sarcinilor dificile în zonele de risc maxim, cum ar fi cele din fosta Iugoslavie, unde au fost nevoiți să împrumute muniție de război.
Rusul „Internelor și Administrației” contrasemnează Hotărîrea nr.438/2004 a Guvernului României, prin care se aprobă Codul de etică și deontologie a polițistului, act normativ cu multe patinări pe logică și care îi va trece în rîndul creștinilor și pe polițiștii liber-cugetători, fie doar și prin semnul crucii care și-l vor face cînd vor citi Codul în cauză. Prin răstălmăcirea unui proverb vor trebui să-și facă o cruce mare pentru aberațiile din Cod.
Chiar din articolul 1, ministrul în discuție calcă pe tobă cu stîngul pentru că prevederea precum că „polițistul are obligația să respecte regulile Codului în exercitarea atribuțiilor profesionale și pe care orice persoană este în drept să i le pretindă” vine în conflict cu principiile din art.2 privind independența polițistului și transparența. Adică, individul de pe stradă îi poate pretinde lui Garcea modern să devină transparent și independent de șeful lui, ori poate de ministrul civil. Art.6 obligă polițistul să fie politicos și ferm, termene care însă nici forțat nu pot fi apropiate, pentru că politețea nu se împacă cu atitudinea de fermitate. Art.8 și 9 îl obligă pe polițist să nu dezvăluie date și informații clasificate, să păstreze secretul de stat și secretul de serviciu obligație care obturează principiul transparenței.
O prevedere hilară a actului normativ este și aceea că acțiunile în forță desfășurate de polițist sînt subordonate principiilor necesității și proporționalității, chiar dacă cele două principii nu sînt prevăzute în Cod.
Cum s-ar tălmăci, înseamnă că dacă un ditamai țiganul îi tuflește un pumn în caschetă unui polițist care îi ajunge doar pînă la umeri, ar însemna ca și firavul lucrător de poliție să se urce pe un scaun și să-i ardă un pumn balaoacheșului încît să-i turtească pălăria.
Art.13, cu ghinion, are o prevedere de domeniul ficțiunii în poliția română, polițistul avînd datoria să se abțină de la executarea ordinilor și misiunilor ilegale, avînd obligația de a informa de îndată șefii ierarhici. Lasă că actul normativ nu prevede dacă informarea se face verbal sau în scris, dar există regula imperativă în poliție și armată (nescrisă) potrivit căreia ordinul se execută, nu se discută.
Polițistul trebuie să acționeze într-o manieră echitabilă față de persoanele în conflict, cum s-ar zice îi tratează cu prăjituri și țigări la fel pe hoț și păgubaș, violator și violată, tîlhar și tîlhărit. Raiul pe pămînt, nu alta, o singură adăugire mai trebuia: atunci cînd este surprins într-o încăierare și, voit sau din greșeală, polițistul primește o palmă sau mai multe peste un obraz, să-l întoarcă și pe celălalt și să se roage la Dumnezeu să-i ierte pe bătăuși pentru că nu știu ce fac.
Rusul ardelean a dat-o pe bune cu maghiarii din Transilvania și de unde or mai fi pentru că i-a clasificat într-o categorie specială cu nevoi speciale, alături de copii, femei, bătrîni și persoane cu handicap.Probabil că Hotărîrea în discuție a fost preluată din legislația occidentală și a fost prost și incomplet tradusă, că altcumva nu s-ar fi prevăzut interzicerea executării unor activități cu scop lucrativ de natură să lezeze onoarea polițistului ori a instituției din care face parte. După o interpretare a’ la’ Bulă, dacă polițistul se urcă într-un pom fructifer poliția e în aer, iar dacă pune un strat de ceapă, instituția în cauză e la pămînt. Termenii de onoare și deontologie vor fi explicați mai încolo, după ce se va constitui Comisia permanentă de monitorizare și evaluare a Codului cu pricina.
Lasă un răspuns