DEȘTUL PE RANĂ În rînd cu animalele

Anticul filozof Aristotel denumea ființa umană „zoopolitikon”, adică animal politic. Probabil, în considerația intimă credea că doar apetența politică îl separă pe om de regnul animal. După apucăturile multora dintre contemporanii noștri, filozoful a intuit decăderea speciei umane în animalitate. Și dacă Aristotel a spus-o, doar noul val de filozofi, în frunte cu mai noul iubitor de înțelepciune Gigi Becali, îl mai pot combate.

Nu știm dacă Guvernul Marelui AdrianI l-a citit pe Aristotel, ori poate că s-a obișnuit să calce în străchini, dar ultimul act normativ propus Parlamentului pune multe semne de întrebare despre zoopolitikonii din cabinetul de miniștri și reprezentanții noștri în cele două Camere ale somnolenței.

Cu ceva timp în urmă, ne miram că aceeași guvernanți au făcut să iasă din sălile subțiri de parlamentari o lege privind asigurarea apei marine salmastre pentru dezvoltarea moluștelor. Și ne-am zis: „iată, domnule, cîtă grijă pentru varietatea de viețuitoare!”

Sîrguinciosul Parlament, atunci cînd reușește cvorumul, a adoptat Legea nr.150/aprilie 2004 privind siguranța alimentelor, care a intrat în vigoare la 24 iunie a.c.

După titlu, totul e în ordine, însă cuprinsul actului normativ stabilește principii și responsabilități comune, mijloace de a asigura o bază științifică solidă, cerințe și proceduri organizatorice eficiente pentru a susține luarea celor mai potrivite decizii în domeniul siguranței alimentelor și al hranei pentru animale.

Citind cu atenție paragraful în cauză crezi că ai făcut un salt înapoi în timp în „epoca Ceaușescu”.

S-ar putea, totuși, ca inițiatorii proiectului de lege, precum și cei ce l-au votat, dar și cel care a promulgat-o, să aibă dreptate și să fim noi în eroare. Probabil au considerat că, în ultimul timp, hrana oamenilor și a animalelor este aceeași și mănîncă la aceeași troacă. Poate, din considerente superioare, au ajuns la concluzia că după modul cum votează oamenii nu se prea deosebesc de animale, avînd spirit de gloată. S-ar putea să aibă dreptate, că prea ne purtăm ca o turmă atunci cînd ne repezim grămadă ba la stînga, ba la dreapta.

Legea în discuție stabilește principiile generale care se aplică alimentelor și hranei pentru animale, în general, și siguranței acestora, în special. După ce specifică ce este acela un aliment ori produs alimentar, conchide, fără putință de interpretare, că alimentele includ și băuturile (fără a face diferențiere), guma de mestecat și orice altă substanță, inclusiv apa încorporată intenționat în alimente în timpul producerii, pregătirii sau tratării acestora. Cum s-ar zice, vodca, palinca, wisky-ul și oricare altă băutură sînt alimente, doar că sînt îmbuteliate, inclusiv apa încorporată intenționat. Copiii și tinerii pot să înghită fără probleme guma de mestecat pentru că face parte din rîndul alimentelor.

La art.5, legea introduce și conceptul de bunăstare a animalelor. Actul cu pricina este descalificant pentru că prevede că la elaborarea sau adoptarea legislației în domeniul alimentelor vor fi luate în considerare standardele internaționale existente sau în stadiul de a fi adoptate. Va trebui să întrebăm, la toate cele cancelarii, dacă nu cumva au un proiect de act normativ prin hîrțoage. Îl vom copia și aproba, chiar dacă ei îl modifică sau nici nu îl propun pentru legiferare.

Art.16 este hazliu, deoarece alimentele și hrana pentru animale trebuie să fie etichetate pentru a nu duce în eroare consumatorul. Și dacă animalul se uită la etichetă ca vițelul la poartă nouă este, sau nu, în eroare?

Penultimul articol din lege ne bagă în sperieți pentru că prevede: Agenția veterinară și pentru siguranța alimentelor va elabora reglementări privind sistemul de alertă rapidă, gestiunea crizelor și situații de urgență. Legea tace privitor la aceste situații limită, în sensul că nu stabilește cine gestionează crizele în situația animalelor, deoarece românii de rînd sînt în criză cam de multișor. (Jan NEGRU)