Dictatura cu microfon

O zicere de-a noastră sună cam așa: „Prostul când a ajuns împărat pe tat-său l-a spânzurat!” Este modul în care se manifestă actuala putere.

După ce oamenii au ieșit în stradă până l-au dat jos pe Emil Boc (nu credeam că îmi va fi vreodată dor de el!) și după ce i-au votat cu aproape 60 la sută, noii gășcari s-au instalat în funcții și au trecut la afacerile de culise pe care tocmai le condamnaseră până atunci: proiectul Roșia Montană, exploatarea gazelor de șist, supraîndatorarea la FMI și Banca Mondială, inventarea de noi taxe sau majorarea celor existente (pe șest), expansiunea birocrației, mutarea contractelor de la „prietenii lor” la „prietenii noștri” și lista ar putea continua. Dincolo de toate aceste matrapazlâcuri pe care istoria le va consemna (precum „Afacerea Skoda”, acea mega-escrocherie a guvernului român din perioada interbelică!), spaima noilor cocoțați în funcțiile administrative și ministeriale a fost dreptul la opinie și exprimarea publică a nemulțumirilor. Așa se face că măsurile de represiune împotriva unor protestatri pașnici devin din ce în ce mai violente. La Pungești (Vaslui), pentru o sută de țărani nemulțumiți au fost trimiși aproape o mie de jandarmi echipați ca pentru războaiele de gherilă din Afganistan. Oriunde vreun român încearcă să-și exprime dezacordul față de o serie de măsuri inepte ale Guvernului răsar, la ordin, detașamentele de intervenție (precum înaintașii lor, bătăușii din trupele de securitate, rebotezate după Revoluție). Cu fiecare zi care trece, statul de drept se transformă în „statul de drepți”, cum corect și trist numea România un tânăr, pe net…

Autoritățile din Bacău nu puteau să rămână mai prejos. De 1 Decembrie, un șef (întâmplător) numit politic a ordonat unui ofițer fără demnitate profesională să umfle vreo șapte tineri pe motiv, probabil, că nu i-au aplaudat discursul agramat. L-a enervat, cred, un afiș pe care scria: „Adevărata Românie este în stradă, nu la microfon!” Forțele de represiune au răspuns „întocmai și la timp”: cei șapte tineri au fost băgați cu forța în dube, duși la o secție de poliție, anchetați fără a i se permite (în primă fază) avocatului să participe și amendați de-a valma. Procesele verbale sunt mostre de umor absurd. În descrierea faptelor se vorbește despre afișarea unor materiale împotriva Proiectului Roșia Montană (este interzisă această opinie?!), iar sancțiunea este dată în baza unui articol de lege care pedepsește „participarea la întruniri neautorizate”. Să înțeleg că mitingul de 1 Decembrie era neautorizat?! Sau poate cei șapte tineri (mulți dintre ei au avut mai multă vacanță decât au făcut școală cei care au ordonat reținerea…), aflați printre ceilalți o mie de particianți la manifestările oficiale, erau din altă poveste? Pe viitor, pentru a evita asemenea confuzii, le sugerez conducătorilor frustrați să convoace cetățenii – cu o zi, două înainte – la repetiție, să stabilească lozincile aprobate pentru a fi scandate („Stima noastră și mândria, Gold Corporation România!” sau „Când șeful apare, soarele răsare!”…), să desemneze supraveghetori care dau tonul aplauzelor și aclamațiilor exact când trebuie și atunci toată lumea va fi fericită. Ce ziceți? Pentru unii, tare frumos era când se ocupau de 23 August sau de Cântarea României!…
Ștefan RADU