Din amvon la cursuri de consultan financiar

Asupra părintelui Dragoș Nistor, preot paroh în satul Românești (comuna Berești Tazlău) mi-a atras atenția directorul executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Bacău, Ștefan Talambă. Eram tocmai la deschiderea unui curs pentru formarea de consultanți financiari în satele județului, oameni care să-și poată ajuta sau îndruma consătenii să acceseze fondurile care vin de la Uniunea Europeană și de la Guvern pentru dezvoltarea agriculturii și a mediului rural. Ideea lui Ștefan Talambă a fost că preoții satelor ar putea fi lesne formatori de opinie, dar și consultanți financiari în adevăratul înțeles al cuvîntului, iar acum, la cursurile care sînt în toi, în bănci s-au așezat și cîteva fețe bisericești. Părintele Dragoș Nistor – om tînăr, în putere, ambițios și pus pe treabă – este una dintre ele.

– Părinte, veniți din satul Românești. Ce fel de comunitate aveți, acolo?
– Sînt oameni simpli, dar curați. Este o zonă cooperativizată, cum era înainte de 1990. Dar acolo sînt oameni sinceri, oameni care trăiesc din munca pămîntului și din ceea ce cresc în curte. Oameni care cam greu depășesc, însă, zona de tîrg rural. Tîrgul săptămînal din Tescani este cam tot ceea ce poate oferi, de la mîncare la animale sau materiale de construcții. Majoritatea oamenilor sînt pensionari, fiind un sat îmbătrînit, cu media de vîrstă de peste 50 de ani. Din 1990 pînă astăzi, acolo nu s-au ridicat zece case noi.
– Cum de ați ales să veniți la acest curs?
– Ideea a fost a colegilor mei, preoții. M-au solicitat împreună cu domnul Ștefan Talambă. Eu am deja în intenție un proiect, despre care nu am putut obține pînă acum nici un fel de lămurire. Eu, însă, am stat de vorbă cu oamenii prin sat, le-am spus ce vreau să fac. Așa m-am hotărît se încep acest proiect la nivelul parohiei noastre, fiind vorba de o casă de priveghere, cum se cere acum prin normele Uniunii Europene. Dar, repet, am căutat lămuriri pe la toate forurile, de la Primărie la Consiliul Județean, însă mi-am dat seama că noi vrem să facem un lucru simplu, dar sîntem într-o nebuloasă. Nu am găsit pe nimeni care să mă ajute, să-mi spună „pe aici mergi!”. De aceea, m-am hotărît să mă pregătesc eu, să am informațiile de la prima mînă.
– Credeți că chiar vă veți apuca de proiecte de finanțare?
– Eu nu mă gîndesc, acum, că voi putea face proiecte pentru alții, ci în primul rînd să-mi pot face proiectul meu. La nivelul comunității mai am, însă, un proiect, pentru o casă praznicală, dar în care am putea avea și alt fel de activități. Să fie chiar un așezămînt social, pentru că este destul de mare pentru noi, va avea 140 de metri pătrați, cu diferite săli. Pe care să o punem la dispoziție oricărei fundații, oricărei inițiative, la orice eveniment, așa cum au fost, de exemplu, la noi, marile inundații de acum 15 ani. Aici pot fi cazate, o perioadă de timp, cel puțin o sută de persoane sinistrate. Vrem să o amplasăm lîngă biserică. Eu cred că biserica poate fi mai mult decît un prestator de servicii, ea poate veni concret în slujba societății, a comunității.
– Cîte suflete păstoriți părinte, în Românești?
– Avem peste 50 de familii în sat, dintre care nu sînt 20 din care unul sau mai mulți membri să fie angajați la muncă undeva. Trăiesc foarte greu. La noi, cei plecați din sat nu s-au mai întors și acolo au rămas numai cei care nu au putut să plece. Satul, însă, are o legătură foarte bună cu orașele, din punctul de vedere al infrastructurii. Poate fi o bună zonă turistică, prin cadrul natural și apropierea de localitatea Tescani. Dar, acum, pe acolo nici măcar nu mai circulă un singur mijloc de transport în comun. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!