Experiența de patru ani la Onișcani nu a însemnat numai trudă, ci și momente plăcute. Gelu Zichil și soția lui s-au gospodărit în toată puterea cuvîntului. Pămîntul din jurul dispensarului a fost transformat într-o microfermă care le oferea toată hrana necesară. „Am cultivat pămîntul și nu aveam nevoie de nimic. În grădină aveam de toate. Am crescut și pui. Bani cheltuiam numai pe ulei, zahăr, făină, produse pe care nu aveam cum să le obținem din curte. Avînd tot ce ne trebuie, am putut să facem și economii. Din acești bani mi-am luat permisul în 1961 și primul mijloc de transport. A fost o motoretă nemțească, produsă în RDG, marca MZ. Cu motocicleta am plecat la mare și am bătut toată țara împreună cu soția. Au fost moment foarte plăcute, mai ales că eram tineri”, ne mai destăinuie Gelu Zichil.
Apoi, după cîțiva ani a venit și prima mașină. În 1966 soții Zichil și-au luat mașina națională, moment în care și Georgeta Zichil a dat examenul auto. Perioada de muncă la țară s-a încheiat în 1964, cînd Gelu Zichil a venit ca medic în Bacău.
Lasă un răspuns