Din respect față de viață…

Veritabil reper al presei băcăuane, Mihai Buznea va ilustra fără dubii o pagină singulară, importantă, în peisajul jurnalisticii din această parte de țară. De mai bine de patru decenii, gazetarul Mihai Buznea este prezent în vacarmul realității, comentînd cu o invidiabilă vocație de martor slujind adevărului, evenimentul „la zi” din frămîntările obștii, semnalînd și „semnalizînd” sensuri, avertizînd asupra pozitivului și negativului din societate, adresîndu-se celor care au ochi de citit și urechi de auzit, spre a lua act și „măsuri” întru mai adevărat, mai bine, mai frumos, mai Omenesc… Gazetarul posedă acea oglindă „stendhaliană” plimbată de-a lungul „drumului social”, oglindă menită a reflecta chipul neretușat al participanților la trafic… Așa stînd lucrurile, reporterul a izbutit, firesc, să facă trecerea de la gazetărie, de la stilul jurnalistic, la proză, la „stilul beletrist”, și întru aceasta putem vorbi fără teamă de a greși de scriitorul Mihai Buznea! Aparițiile sale editoriale de pînă acum, valorificînd, evident, o bogată experiență de viață, o cunoaștere în detaliu a mecanismelor vremii și avatarurilor vremurilor, au farmecul aparte al povestirii „decameronice”, în pagini savuroase, brutale uneori prin franchețe, atestînd un meșter mînuitor de resurse locuționale sălășluind în graiul românesc. Prozele EFECTELOR PERVERSE (Editura „Coloniale”, Bacău, 2006) sînt inspirate din și de agitata noastră „realitate românească”, originală cum e…, alcătuind discret și elegant un jurnal pitoresc al tensiunilor acumulate în societate; societate față de care autorul adoptă o echilibrată și binevenită atitudine polemică, nu rareori direct pamfletară, neiertătoare, aspră. „Criticile” concepute cu patos de Mihai Buznea sînt bazate pe fapte, pe constatări la cald ori la rece, de fiecare dată obiective, pigmentate cu un umor de foarte bună calitate, cu „citate” semnificative, pline de miez din opera unor „surse” clasicizate (numai un exemplu între multe altele: „s-a spus întotdeauna că moda e o nebunie; dar pe alocuri, în secolul nostru nebunia e la modă”!), cu ziceri, zicale, proverbe, sentințe – toate topite într-o pastă epică făcînd deliciul degustătorilor de literatură, așa-zicînd „angajată” și „angajantă”. Schițele, „tabletele” lui Buznea, „concentratele” sale, se țes în jurul unui „mesaj”, autorul urmărește „ceva”, o idee, o cauză și un efect, nu scrie „gratuit”, de amorul artei, vrea să îndrepte niște lucruri, niște „anormalități”, penalizează excese, „strîmbătăți”, erori, detestă impostura, parvenitismul,”jungla politică”! Calul de bătaie al publicistului este, singur o spune, „realitatea cotidiană românească”. Adesea formulările sale memorabile pun cititorul pe gînduri (din păcate, nu și pe cei „nepreagînditori”): „Nu viața și-a pierdut valoarea (în epoca noastră – n.n.), ci respectul față de ea”! Buznea realizează „exerciții de imagine” dezvăluind apucături de-ale faunei politice, sancționînd „prostituția” oriunde aceasta se manifestă, el promovează cu slabele puteri ale scrisului idealurile unui umanism generos, pornind de la tristele înfățișări ale epocii („Să stai și să te crucești de unde vin atîtea rele în lumea asta și ce pricini le provoacă!”), încercînd a desluși rădăcinile ascunse ale răului. Grea misie! Autorul pare a se declara învins („… mai că-ți vine să-ți pui funia de gît!”), dar totuși nutrește nădejdi într-un promis, bacovian, „măreț viitor”!
Cartea de față este, de asemenea, și o pledoarie pentru cultură, pentru învățătură întrucît – amar consemnează cărturarul – „avem un număr surprinzător de mare de analfabeți”. în sensul acesta, al îndemnului spre a pătrunde în tainele cărții, sînt citați Victor Hugo („Fiecare copil pe care îl instruim este un om pe care-l cîștigăm”) și cronicarul Miron Costin („Nu este alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decît cetitul cărților”). Nu lipsesc vorbele cele bune (în noianul de „critici”!) despre specificul nostru românesc („suntem națiunea cea mai conciliantă”) încît „greața unora de România” îi pare scriitorului băcăuan o nedreptate strigătoare la cer, ce va trebui corectată după accederea în Uniunea Europeană!
Am degustat la lectura EFECTELOR PERVERSE calmul rostirilor limpezi, izbîndă a onestității omului care nu mai are nimic de pierdut după ce s-a scăldat în iluzia că nu-i chiar totul zadarnic în viața noastră… Cartea lui Mihai Buznea (dincolo de oarecari „îndreptări” stilistice ce i se pot aduce) este un bun pretext pentru comentarii, pentru „discuții”, carte ce se cere citită cu mare, mare atenție… Pe alocuri „incomod”, un condeier de talia lui Mihai Buznea se cuvine a fi „dorit”, chiar dacă domnia sa îl socoate pe ziarist „incomod și nedorit”, atunci și acolo unde se întîmplă ceva despre care unii doresc a păstra tăcerea… (v. tableta „Vinovați fără vină”). (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!