Directorul Comat Bacău ține cu sfințenie la cura de struguri

Mihai Deju, directorul general al societății Comat Bacău, ține, toamnă de toamnă, cură de struguri. Mihai Deju are un teren și o proprietate la Lilieci, în coasta Bacăului, unde cu mîna lui a plantat cîțiva butuci de vie. „Am adus de acasă, din satul meu natal, de la părinți, butași – spune directorul societății Comat Bacău. Mi-am construit o casă de vacanță și am înnobilat curtea cu butucii de vie. Nu e o viță nobilă, special am ținut să aduc aici butași de viță neaoșă, producătoare. Pentru că strugurii, special negri, au un parfum și savoare de nedescris”. Mihai Deju ține cura de struguri Nohan negru într-un mod al lui, personal. „Nu mănînc, așa, cînd și cînd cîte un strugure-doi – spune el. Ci mai mult de un kilogram odată. Efectul este extraordinar. Simt cum tot corpul se purifică, evident prin efectul diuretic al strugurilor”.
Mihai Deju s-a născut la sat, la Ungureni, acolo unde a simțit cîtă dreptate avea poetul cînd a spus că „Veșnicia s-a născut la sat”. Directorul Comat Bacău și-a ales în viață cariera de economist. Este un om al cifrelor și simți asta din prima clipă cînd stai de vorbă cu el. Are în comportament și în gîndire ceea ce au, de fapt, toți contabilii: o înclinare spre exactitate, spre lucrul bine lămurit, ca și cum ai spune „doi și cu doi fac patru și nu altceva”. Dar sufletul său este, ca în atîtea cazuri de oameni legați de știință, de poet. Mihai Deju predă știința contabilității și a gestiunii la Universitate. A scris și cărți pe această temă. Este omul care măsoară de zece ori și taie o dată. însă în probleme de viață are înclinare spre profunzime, spre filosofia pe care, probabil, tot de la strămoșii săi, țăranii, a moștenit-o. „Cînd povestesc fetiței mele întîmplări aparent banale din copilătia mea la țară, o văd transpusă, extaziată ca în fața Amintirilor lui Creangă – spune Mihai Deju. Ea a crescut în oraș, în alt regim, în alte condiții. Eu, însă, nu mă pot desprinde de mediul în care am văzut lumina zilei. Iată de ce la căsuța mea, de la țară, am refăcut o mică parte din universul în care am apărut pe lume. Și trag la el ori de cîte ori pot. Mă gîndesc acolo și cînd sînt în avion, la zece mii de metri, sau la mii de kilometri distanță, prin colțurile Europei”. Orunde ar fi și cu oricine, nu uită să-i amintească aceluia, într-un fel sau altul, un percept formulat de un sfînt, Ambrosie, că „viața aceasta nu ni s-a dat spre odihnă, ci spre osteneală”. Mihai Deju își construiește sursele de plăcere tot cu osteneală. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!