Discreție contra discreție (I)

Traian UNGUREANU

Pe 1 ianuarie 2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene. După care și-a relansat candidatura. în următoarele câteva luni, România s-a autodeclarat statul UE cu cele mai scăzute șanse de admitere în UE.

E cazul să lăsăm la o parte politețea și protocolul. Discutăm despre o situație dramatică. Mai exact spus, despre tentativa unui grup intern de a folosi calitatea europeană a statului român ca fundal și proptea pentru instaurarea unei formule politice preeuropene și postdemocratice. Din acest punct de vedere și dincolo de afinitățile culturale ale românilor, spațiul politic românesc se apropie de postdemocrația oligarhică rusă. România a făcut, declarativ, joncțiunea cu etica politică europeană. în termeni practici, România a continuat să promoveze statul de antidrept, un model înrădăcinat în memoria răsăriteană și în continuare activ în periferia spațiului rus. Mai mult, această stare de anomie juridică, pe care România a trăit-o mai mult sau mai puțin discret în anii săi de eurocandidatură, e acum, după admitere, pe punctul de a deveni realitate legiferată. Parlamentul e la un pas de aprobarea unui Cod Penal modificat până la mutilare. Codul lui Chiuariu, pe numele cu care va rămâne în istorie această metodă de implozie a justiției, asigură practic protecția marii infracțiuni și lasă în șah, de sus până jos, sistemul de anchetă și procesual. Detaliile acestui atac integral și premeditat la justiție sunt bine cunoscute, dar merită amintite. Asemenea temeritate antidemocratică într-un stat de firmă democratică nu s-a mai pomenit. Așadar, în România europeană a anului 2007: justiția e obligată să compromită perchezițiile și interceptările telefonice, avertizându-i pe suspecți că sunt sub urmărire, anchetele nu trebuie să depășească 6 luni, infracțiunile comise de avocații pledanți în timpul procesului (de pildă, mituirea judecătorilor) nu se sancționează, iar fraudele sub 10 milioane de euro au regim de delict minor. Cum s-a ajuns aici?

Din păcate, acest prim produs postaderare e o coproducție România – UE, în care contribuția clasei politice românești e lovitura directă, iar „meritul” Uniunii Europene e garanția de nonintervenție. Povestea a început mult înainte de 1 ianuarie 2007 și a avut, tot timpul, în centru, o enormă incompatibilitate între realitatea politico-istorică a României și mijloacele cu care UE a abordat starea de fapt. Relațiile România-UE au înaintat după schema imposibilă și inadmisiblă a lumilor paralele. Astfel, în vreme ce statul român a fost preluat, la toate nivelele, de un cartel politico-economic, Uniunea Europeană a continuat să lucreze cu modelul destinat statelor propriu-zis democratice și a negociat cu bună-credință, dar și cu o viziune limitată de naivitate. Grupul oligarhic de la vârful statului român a fost învestit cu statutul de partener real și loial. A fost o eroare care produce, acum, efecte mai mult decă vizibile.

Evident, UE nu putea să își imagineze un alt stat interlocutor, din simplul motiv că există o singură poziție cu această titulatură și ea era deja ocupată. însă UE putea negocia și administra relația în alți termeni. în același timp, relația cu România putea insista mult mai mult pe construcția unui aliat în sfera neoficială, în primul rând în societatea civilă și în publicul larg. însă primul plan – relația oficială cu statul român – a fost și e, în continuare, marcat de formalism birocratic. Implicarea politică rămâne redusă sau nedeclarată. Nimic nu ilustrează mai bine această lipsă de atitudine decât recentul „scandal Taubman”. Declarațiile tranșante ale ambasadorului Statelor Unite au avut toate datele unei corecții urgente și au fost înțelese foarte exact de destinatar. Reacția președintelui Camerei, Bogdan Olteanu, a dovedit două lucruri. Mai întâi, continuitatea filonului politic antioccidental, așa cum a fost el preluat și perfecționat, după abolirea regimului comunist. Reacția vehementă a lui Olteanu a dovedit, de asmenea, că nervul sistemului politic românesc e sensibil tocmai la acest gen de abordare. (va urma)

ubman”. Declarațiile tranșante ale ambasadorului Statelor Unite au avut toate datele unei corecții u

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!