Dulcea rădăcină amară!…

Eugen VERMAN

A început un nou an școlar și, de cîte ori trăiesc acest moment, gîndul mă duce la ce mare însemnătate are pentru om învățătura.
„învățătura este frumusețea cea mai aleasă a omului, avere ascunsă și tăinuită; învățătura procură plăceri; ea dă glorie și bucurie; învățătura este învățătorul învățătorilor; învățătura este prietenul celui care pleacă în țară străină; învățătura este divinitatea supremă; învățătura este onorată de regi, nu averea”, a rămas scris de la vechii filosofi indieni. Păcat, mare păcat că mulți părinți nu știu, sau nu-și fac timp să-și educe urmașii în cultul școlii, al învățării! Cunosc o familie care, la acest început de an școlar, trăiește durerea că cea mai mică dintre fiice a abandonat școala, n-a mai vrut, pur și simplu, să urmeze clasa a XII-a; a fugit de-acasă, s-a angajat pe undeva, ca muncitoare, fată frumoasă, isteață, dar, cum spune prietena ei cea mai bună, „a plecat pe un drum greșit”. Eu o știu pe această fată de cînd era mică, i-am urmărit, într-un fel, drumul vieții, vecini fiind chiar am încercat, de cîteva ori, să stau de vorbă cu ea, însă m-a ocolit; nu cred că aș fi avut vreo influență asupra ei, dar, poate, și-ar fi pus și ea, astfel, întrebări vizînd propria-i viață. Părinții – toată ziua la muncă – n-au avut vreme s-o țină, cum se spune, „din scurt”. Și iată că tînăra R. „s-a lăsat de școală”, lucru pe care, sînt convins, îl va regreta cîndva. N-a avut voință, a alunecat într-un univers care i s-a părut mult mai atrăgător, facil și sigur pentru viitorul ei – fata e și foarte frumoasă -, a părăsit, subjugată de această perspectivă, chiar familia…
Acum, la început de an școlar, s-a discutat pe toate fețele despre condițiile materiale oferite elevilor, despre faptul că multe școli funcționează „ilegal” din punctul de vedere al cadrului sanitar, social, despre procentul de șase la sută din p.i.b. de care se va bucura educația în următorul an etc. etc. Din păcate, nu s-a spus nimic despre măsurile pentru eradicarea abandonului școlar, acum în procent de 20,8 la sută, cu mult peste media europeană, care e de 14 la sută; nu s-a vorbit nimic despre ce s-ar putea întreprinde pentru stimularea, la elevi, a motivației pentru învățătură, despre mediocritate, despre lipsa oricăui interes pentru citit… N-am fost învățător sau profesor, dar sînt convins că acești oameni – onești, cu dragoste pentru generațiile tinere, mulți, foarte mulți, adevărați apostoli ai Cunoașterii acolo, în orașele și satele unde soarta le-a hărăzit viața- trăiesc adevărate drame, de o amărăciune aparte, în fața cazurilor de genul tinerei R., știind că în vreme cei ei își erodează sănătatea acolo, la catedră, familiile, dar și elevul, nu răspund cu aceeași măsură acestor eforturi.
Filosoful antic grec Aristotel spunea că rădăcinile învățăturii sînt amare, dar roadele dulci. Ar fi extraordinar dacă toți copiii și tinerii de pe băncilor școlilor ar înțelege aceste cuvinte! Din nefericire, mulți ajung la esența lor cînd, de-acum, e foarte tîrziu. Deși: niciodată nu-i prea tîrziu… Mă încumet să cred că și R. – fata aceasta frumoasă și isteață care a abandonat școala – va ajunge, cît mai curînd, la cuvintele înțeleptului, chiar dacă n-a auzit vreodată de el. Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!