După 20 de ani

Ștefan RADU

Un bărbat elegant, cu ochelari fumurii se îndreaptă, nesigur, către un altul cu părul complet alb, însă cam de aceeași vîrstă. „Tu ești, Romeo?!” – întreabă primul, privind peste rame. Celălat mișcă afirmativ din cap și așteaptă continuarea. „Extraordinar! Nu te-ai schimbat deloc!” – a venit concluzia care s-a transformat, imediat, în deviza ad-hoc a unei întîlniri de promoție. Ne-am revăzut, după 20 de ani, vreo 50 dintre foștii colegi de facultate. Nu ne-am schimbat deloc! Poate că unii au mai chelit, alții s-au mai îngrășat, iar cei mai mulți dintre noi ne-am pricopsit cu cîte o pereche de ochelari… în rest, totul este în ordine.
în 1986, luam cu asalt industria țării plini de elan și de idei novatoare. Astăzi, inginerii de-atunci au pornit pe cele mai diverse căi. Unii sînt designeri vestimentari, constructori, contabili, funcționari de stat, brokeri, agenti de turism sau ziariști. Cîțiva au rămas la catedră și sînt profesori universitari sau directori de colegii tehnice. Mulți nu au mai avut loc în frumoasa noastră patrie. Așa că au ajuns în Noua Zeelandă, Australia, SUA, Canada, Franța, Israel, Suedia, Italia sau Germania. Aceștia au ținut cu tot dinadinsul să rămînă electrotehniști, să proiecteze circuite și le-a fost mai ușor să-i convingă pe străini de utilitatea lor. Cu toate acestea, nu ne-am schimbat deloc!
Parcă dintotdeauna, iunie și iulie înseamnă examene. Generație după generație, tinerii se luptă pentru un bilet în trenul vieții. Dincolo de toate reformele și restructurările haotice din învățămîntul românesc, elevii și studenții din țara asta își văd de drumul lor și de visurile curate precum vîrsta pe care o trăiesc. Dezamăgiți de greșelile noastre, ale celor „neschimbați după 20 de ani”, promit că vor reclădi lumea din temelii (așa cum spuneam și noi, la un moment dat). Mult mai pragmatici, ei nu pierd vremea cu dileme de genul „aici sau dincolo?”… De altfel, „dincolo” – pentru ei – își va pierde curînd semnificația: vom fi cu toții cetățeni europeni, iar România va de veni un fel de „județ” în această mare structură politico-administrativă continentală. Vor face studiile la Iași, „stagiatura” la Lyon, iar cariera profesională va fi consolidată la Hanovra. Nici nu visam la o asemenea mobilitate profesională în urmă cu două decenii. Cel mult ne întrebam cum vom scăpa de o repartiție neplăcută și de marile șantiere naționale unde erai trimis fără drept de apel. De multe ori sînt surprins de remarcile nostalgice ale unora: „Astăzi, tinerii nu mai au vreo șansă!”… De ce? Și care au fost acele șanse extraordinare de care a beneficiat generația mea? Poate era mai accesibilă școala din punct de vedere material (numai cine nu a vrut sau nu a fost în stare intelectual nu a terminat o specializare). în rest, totul a fost un dezastru. Colegii mei de nota zece au fost exilați – pentru unul sau doi ani, înainte de a avea dreptul să solicite un loc în învățămîntul universitar sau în proiectare – în cele mai ciudate colțuri ale țării. Unul dintre ei – al doilea sau al treilea pe întreaga promoție – a ales Jebel sau Liebling, o localitatea de pe granița cu Yugoslavia, la o secție a unei întreprinderi din Timișoara. Știa el ce știa! Norocul lui a fost că a venit Revoluția, a plecat în Canada, a devenit doctor în științe, a revenit în Europa, la un institut de cercetări din Germania, are un fiu în Polonia și a rămas cu inima alături de prietenii din România. Este – într-un fel – povestea unei generații de tranziție. Am schimbat din mers sisteme de valori, ne-am adaptat noilor vremuri și ne-am concentrat energiile către proiecte la care nu îndrăzneam să visăm în urmă cu 20 de ani. Așa-zisele șanse de care am fi beneficiat noi sînt doar erori de percepție ale celor care nu și-au găsit drumul nici atunci și nici acum. Pentru că sentimentul de libertate nu ți se acordă prin decret prezidențial. El ține de propria ta fire și de sistemul de valori în care crezi.rate precum vîrsta pe care o trăiesc. Dezamăgiți de greșelile noastre, ale celor „neschimbați după 20 de ani”, promit c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!