E grele cu limba română, mon cher!

Că suntem un popor hazliu o știe toată lumea, că ne place să muncim privindu-i pe alții, hmmm… știm, dar mai e un lucru care ne dă mari dureri de neuroni (în cazul în care suntem fericiții posesori ai unora): limba română, bat-o vina! E grele, nene! Ce pretenții de poligloți să mai avem, când noi nu știm să scriem și să citim corect românește? Mutilăm, nenorocim, încâlcim, reinventăm.

Deunăzi, am citit într-un comunicat al unui stimabil domn deputat PSD de Bacău, care prezenta Ministerului Muncii (citez) „Situația îngrijorătoare a minorelor care rămân însărcinate încă de la vârste fragede”. I-am conferit îndată un distins aer de intelectual. O capodoperă de om, ce mai! Sincer vă spun, mare mi-e mirarea că nu mi-a fost dat să văd până acum și minore însărcinate la maturitate. Dar niciodată nu e prea târziu. Un „mic” pleonasm, o greșeală „neînsemnată”… O scăpare… Până și semnele de punctuație lipsesc ici, colo, prin „punctele esențiale”, unde își strigă cu insistență prezența. Unde am ajuns, stimabililor? Cine ne conduce? Ce se alege de limba noastră?

Am ajuns să o transformăm într-o umilă sclavă a prostiei, a ignoranței (“Las-o, mă, că merge-așa!”), a lipsei dureroase de cultură. Deputatul ne clătește ochii cu un model al comicului de limbaj, care evidențiază platitudinea gândirii, ce se scaldă în mult prea multă mediocritate. Începe să doară, la un moment dat. Nu pe ei, tot pe noi, cei care îi tolerăm. Promitem mult… „Progresul” nu este doar al științei, ci și al limbajului, în urma căruia comunicarea are de suferit schimbări majore. De-ai trăi, dragul meu Caragiale, să-ți cunoști personajele celebre în persoana actualilor noștri politicieni, „preteni” la cataramă cu stimabilii tăi. Care ne mai și conduc, pe deasupra. Farfuridi și Brânzovenescu ar fi onorați să-și cunoască omologul din secolul XXI. Pe lângă faptul că nu se mai satură să ne aranjeze buzunarele, pe unii dintre ei nici capul nu-i ajută prea mult. Demagogi ambițioși, îngâmfați, lupi îmbrăcați în haina omeniei, dar dezbrăcați de haina educației, a culturiii, care, însă, miroase a intelectualitate și studiu minuțios la școli înalte… Limba noastră-i o comoară, pentru unii, din păcate, încă nedescoperită.

Nimic nou, veți spune. Toți din clasa politică sunt caricaturi. Da, nimic nou, dar ei tot acolo sunt. Prezenți la datorie, voioși, cu mâinile pregătite să prindă orice, oricând… Sunt acolo să te reprezinte pe TINE. Sunt oglinda noastră și acum, fie vorba între noi, nu prea îți place ce vezi, așa-i?…

Anamaria BUJOR