„E o prostie că s-au privatizat pădurile”

• a afirmat de mai multe ori Ion Iliescu, președintele României, în timpul vizitei făcute ieri în județul Bacău • el a spus că va cere revizuirea legii și instituirea unor restricții, așa încît nici chiar proprietarii pădurilor să nu poată tăia oricînd și de oriunde • celor care nu vor respecta legea, statul le va lua pădurile înapoi

O combinație între vizită de lucru și campanie electorală mascată. Astfel ar putea fi caracterizată vizita de ieri a președintelui țării, Ion Iliescu, în județul Bacău. Primul om în stat a vrut să vadă, în principal, zonele calamitate de inundațiile de acum o lună. Președintele a fost, a văzut, a discutat cu sinistrații, dar, de cele mai multe ori, a fost îndrumat doar acolo unde „trebuia” să meargă. În general, la familii de vîrstnici, eternii fani ai lui Ion Iliescu, care aveau lipite pe case poze sau chiar afișe cu președintele și cu PSD. Au fost vizitați și un tînăr handicapat și familia acestuia, dar și oameni care au spus că nu mai au decît hainele de pe ei și nu au unde dormi noaptea. Dacă pînă acum, bătrînii, mai ales, uitau de toate relele cînd dădeau mîna cu „dom’ președinte”, de această dată, foarte mulți cetățeni nu s-au sfiit să-i amintească primului om în stat despre potenți și săraci, despre salarii mici și lipsa locurilor de muncă.

Vizita lui Ion Iliescu a început la ora 10.00. Cu o oră înainte însă, în Aeroportul din Bacău, unde urma să aterizeze avionul prezidențial, era agitație mare. Domnii de la Serviciul de Protecție și Pază (SPP) făceau ultimele verificări. A fost controlat fiecare colțișor din spațiul aeroportuar. În tot acest timp, femeile de serviciu spălau dușumelele de mare zor și dereticau prin grupurile sanitare. La ora 9.45, ziariștii au fost invitați de șeful SPP să intre la controlul vamal, care le permitea să ajungă în zona de tranzit și, ulterior, pe pistă. Telefoane mobile, ceasuri, bijuterii, pînă la cel mai mic obiect care ridica suspiciuni și genera semnale sonore la control au fost puse deoparte. La puțin timp, în incinta aeroportului și-au făcut apariția și autoritățile locale. În primul pluton au venit prefectul Radu Cătălin Mardare, Dragoș Benea, președintele Consiliului Județean, și deputatul Viorel Hrebenciuc. Un minut mai tîrziu, a sosit și Romeo Stavarache, primarul orașului Bacău, iar puțin după el a intrat subprefectul Gabriel Vlase.

Avionul prezidențial aterizează. Șefii județului stau încolonați pe pistă și așteaptă să coboare președintele. Tensiunea crește. Ion Iliescu coboară, însoțit de consilierii prezidențiali. Viorel Hrebenciuc îl întîmpină pe primul om în stat. Urmează strîngeri de mîini și declarații protocolare. În coasta demnitarilor, SPP-iștii sînt ochi și urechi. Nu mișcă nimic fără știrea lor. Mașinile de poliție și microbuzele sînt încolonate și gata de plecare. Cu toată vigilența celor de la pază, undeva în stînga aeroportului, pe după brazi, două cadre militare și cîteva femei de serviciu se uită cu gura căscată la ceea ce se întîmplă.

Festivism ca pe vremea lui ‘nea Nicu

Toată lumea urcă în microbuze. Coloana oficială pornește. E dimineață și străzile sînt pline de oameni. Lumea privește curioasă mașinile luxoase care trec de semafoare fără să mai țină cont de luminile indicate de acestea. Convoiul face stînga în intersecția de la Narcisa, spre Onești, apoi își continuă drumul spre fabrica Conagra, una dintre cele două inaugurate recent de grupul de firme Agricola Internațional. Ziariștii ajung înaintea microbuzului cu demnitari. La fiecare pas observi cîte un „munte” de la SPP. Chiar și pe clădirea fabricii, doi solizi scrutează zona prin luneta binoclului. În fața intrării în secție, însă, peste 300 de salariați așteaptă venirea președintelui. Femei și bărbați, toți au în mîini stegulețe și buchete de flori. Imaginile îți reamintesc de vremurile cînd Ceaușescu și soția erau așteptați să vadă marile realizări socialiste. Oamenii stau într-un soare torid. Nimeni nu-i întreabă prea multe, fiindcă e așteptat Ion Iliescu. Se duce vorba printre jurnaliști că, de fapt, în curtea fabricii au fost adunați angajați și de la schimbul unu, dar și de la schimbul doi.

Microbuzul în care se află președintele își face apariția în jurul orei 10.15. Primul om în stat este întîmpinat de doi tineri îmbrăcați în costume naționale, care-l servesc cu pîine și sare. Președintele se oprește, gustă, apoi, alături de oficialități, intră în fabrică. Băieții de la SPP se postează în ușă. Presa nu are voie.

„Șefu mi-a spus să nu treacă nici musca”

La un moment dat, doi jurnaliști simt nevoia să meargă la toaletă. Merg la unul dintre angajații de la serviciul de pază al Conagra. Acesta nici nu vrea s-audă să-i lase în incintă. „Șefu mi-a spus să nu treacă nici musca”, își justifică el refuzul. Jurnaliștii se văd obligați să apeleze la un angajat al SPP. Acesta, oarecum amuzat, se lasă înduplecat. Vine înspre salariatul fabricii, îl roagă să facă o excepție, însă acesta nu cedează. „Vă asumați dumneavoastră treaba asta?”, îl întreabă omul de la poartă și, într-un final, le dă drumul celor doi. Pînă la toaletă însă, merg însoțiți de două angajate din fabrică.

„Așa era știut Bacăul în țară: Plăcintă și curcile”

Ion Iliescu și ceilalți oficiali au stat în fabrică pînă la ora 11.00. La final, președintele avea pregătit un discurs de la tribună, însă ziariștii sînt anunțați că s-a renunțat la acesta. Și totuși, la ieșire, Ion Iliescu s-a oprit în mijlocul salariaților, care au dat năvală să-i ofere buchetele de flori. El le-a vorbit oamenilor despre însemnătatea menținerii cooperativelor agricole, singurele care mai pot face față astăzi pe piața mondială. „Este păcat că s-a renunțat la cooperative și la ideea de asociere a țăranilor, în general, fiindcă doar marile concerne mai fac astăzi față pe piața mondicală. Oricum, Bacăul a avut tradiție în acest sens, prin crescătoria de curci de aici. De fapt, Bacăul chiar așa era și cunoscut în țară: Plăcintă și curcile. Multe alte complexe n-au mai rezistat, iar refacerea lor este, de fapt, testul pe care trebuie să-l dăm noi toți astăzi. Trebuie să fim capabili să ne adaptăm. Marile exploatații domină piața mondială astăzi”, a spus Ion Iliescu. Flancat de agenții de pază, președintele s-a îndreptat spre microbuz, care a luat calea Agășului, locul unde a și petrecut cel mai mult timp cît a zăbovit în județ.

Prostia de a fi dat pădurile oamenilor

Sinistrații din comuna Agăș l-au așteptat pe Ion Iliescu mai ceva ca pe Dumnezeu. Nu doar mulțimea era strînsă în stradă. Erau prezenți și deputații PSD Nicolae Sersea și Vasile Miron, Ioan Melinte, șeful Direcției Agricole, Iulian Movilă, inspectorul – șef al Agenției de Protecția Mediului, Viorel Ghelase, directorul Direcției Silvice, și alți șefi de instituții. Aceștia n-au prea avut timp să-i strîngă mîna lui Ion Iliescu. Zeci de oameni, disperați că apele le-au luat toată agoniseala de-o viață, au sărit înaintea președintelui să-i ceară ajutor.

Toma Marian Spoială, primarul din Agăș, i-au povestit primului om în stat despre tragedia care s-a abătut asupra localității. La rîndul lor, specialiștii de la Mediu, au prezentat detalii despre cantitățile de apă căzute și cum s-au format viiturile. În urmă cu o lună, în Agăș au căzut, preț de o săptămînă, zi de zi, între 70 și 104 litri de apă. Ploaia în exces, lipsa lucrărilor de corectare, defrișările masive, toate au dus la inundațiile catastrofale. După cum au explicat specialiștii, la Agăș s-au produs fenomene meteorologice posibile doar o dată la o sută de ani.

În acel moment, Ion Iliescu, înconjurat de mulțime, a început să explice că oamenii nu mai trebuie să taie pădurile, fiindcă din acest motiv s-a ajuns în situația de azi. „E o prostie că s-au dat înapoi pădurile, iar istoria va demonstra că am dreptate. Va trebui să se pună reguli clare și să nu mai taie oricine, decît cu acordul specialiștilor. Va trebui să revizuim legea, așa încît nici proprietarii de păduri să nu mai taie cînd și de unde vor. Trebuie impuse resticții, iar în cazul celor care nu le respectă să se impună sancțiuni, care să meargă pînă la luarea pădurilor înapoi la stat”, a spus Iliescu.

Declarația cum că și oamenii sînt de vină, că au tăiat pădurile, nu le-a venit tocmai bine țăranilor din Agăș. Cel care a avut curaj să-i spună asta președintelui a fost Alexandru Iliescu, un veteran care i-a explicat înainte primului om în stat că a fost prieten cu tatăl său. „Tot trageți cu tăiatul pădurii. Noi aici n-am tăiat, și tot ne-au inundat apele. Aici a fost un CPL, dar s-a închis. S-a închis și mina. Oamenii cu ce să trăiască? Nu sînt locuri de muncă, tinerii de pe-aici nu au ce să facă. La noi cu ce să trăiască omul?!”, a spus bătrînul. „Și dumneavoastră aveți dreptate – a dat puțin înapoi preșddintele. Dar trebuie să ne gîndim și la ziua de mîine, nu doar la cea de azi. Pentru că, iată, pe lîngă cei care au tăiat pădurile suferă și cei nevinovați. Noi trebuie să protejăm factorii naturali, de care, dacă nu ținem cont, se răzbună”, a insistat Ion Iliescu.

Președintele României a vizitat apoi mai multe gospodării afectate de inundații din satul Goioasa. Așa a ajuns să-i strîngă mîna Gheorghe Doagă, de 70 de ani, și mama lui, de 90 de ani. Bătrînul i-a povestit lui Iliescu cum i-au acoperit apele casa. Cînd a venit vorba de reparații, omul s-a apucat de plîns și a spus, cu capul lăsat, că n-are de unde. „Am patru copii, toți studenți la Științe Politice. Am pensie de 1,2 milioane de lei pe lună, cu ce să trăim? Mai am și o fată bolnavă de inimă”, s-a plîns omul. I-a trecut totul, cînd a venit vorba din nou de președinte, a cărui fotografie o avea lipită de casă. „Cred că poza dumneavoastră a ținut rezistență”, a afirmat bătrînul.

Ajutoarele s-au dus la cine nu trebuia

În special în satul Sarca, oamenii i s-au plîns președintelui Iliescu că n-au primit suficiente ajutoare, în timp ce alții au afirmat chiar că cei de la primărie au dat bunurile aduse de peste tot din țară celor care nici nu fuseseră inundați. Au existat și voci care susțineau că, de fapt, primarul Spoială, nu le-a dat celor din Sarca prea multe ajutoare fiindcă locuitorii de aici nu l-au votat la alegerile locale, în timp ce în satul Goioasa, unde localnicii au fost sprijiniți, a avut un procentaj mare. Cei mai mulți, însă, au profitat de vizita de ieri pentru a-și spune, pur și simplu, necazurile. Să povestească acele clipe care le-au schimbat definitiv viața.

„Dar cum să ne părăsim noi casa, pe care am ridicat-o cu mîinile noastre”, spun cu lacrimi în ochi doi bătrîni. Oamenii dorm pe la rude și se tem că iarna îi va prinde fără locuința refăcută și fără posibilitatea de a se muta în altă parte, așa cum li s-a promis de la primărie. Cîteva case mai în deal, Elena și Gheorghe Botezatu, de 70 de ani, nu vor nici ei să audă de strămutare. Casa le este încă plină de mîl, lucrurile au început să putrezească. Pietrele și resturile de bușteni care le-au pătruns în locuință au distrus mobila și au spart geamurile. „Ne-au ajutat jandarmii că au scos mizeria din casă. Am primit niște zahăr, niște ulei și niște haine, dar noi avem nevoie de ciment, de țiglă, de cărămidă. Asta ne trebuie! Unde să dormim la iarnă? Nici nu ne gîndim să ne mutăm din casa noastră. Casa noastră trebuie reparată, noi nu vrem să plecăm nicăieri”, spune Elena Botezatu.

Și copii lor, Constantin și Neculai Botezatu se află în aceeași situație. Nu au avut timp să meargă să ridice ajutoarele de la primărie, pentru că au făcut treabă, au încercat să-și repare locuința. „Ziua mergem acasă și încercăm să scoatem mizeria din interior. Comisia de la primărie a trecut pe stradă, a promis că se rezolvă dar n-a intrat și înăuntru să vadă că n-avem unde locui. Acuma trebuie să scoatem dușumelele, să reparăm ce se mai poate. Avem doi copii care acuși trebuie să meargă la școală. Stăm prin vecini, și n-am reușit nici măcar să uscăm hainele celor mici. Nu știm ce-o să facem cu copii la iarnă. Acum dormim la niște rude, dar încă nu ne este foarte clar ce se va întîmpla cu noi”, ne-a spus Neculai Botezatu.

Există și familii care-și privesc cu resemnare soarta. Natalia Primicheru a rămas și ea fără locuință. Ea și fiul ei au scăpat ca prin urechile acului de potop, după ce 20 de minute au stat agățați de podul grajdului. Torentul le-a luat frigiderul și aragazul cel nou și le-a cărat cîteva zeci de metri. Femeia, împreună cu soțul ei spune că numai un nebun ar mai putea investi acum în casa din care apa a mîncat temelia. „Nu mai bag nici un ban în casa asta pentru că în orice moment apa ar putea veni să ne-o ia din nou. Dacă primăria ne găsește loc și ne face casă, o să ne mutăm și o să luăm viața de la capăt”, spune femeia, care a suferit pînă acum șase operații. Imediat după potop, familia Primicheru s-a mutat la niște vecini. Acum stă într-o casă străină, pe care o deschide cu un vîrf de bîț, în loc de cheie. În loc de geamuri, la o cameră există doar o folie din plastic subțire, oamenii au dat cu var în locuința provizorie și au adus de acasă aragaz, butelie și frigider. „Am avut noroc de oamenii ăștia care s-au oferit să ne găzduiască, chiar dacă nu ne sînt rude. Uneori mai plîng, dar mă gîndesc mereu că trebuie să mă îmbărbătez, să fiu mulțumită că sînt sănătoasă și că am putere să muncesc”, spune Natalia Primicheru.

Nu se știe cînd vor fi gata casele sinistraților

Singura declarație oficială făcută presei de Ion Iliescu a avut loc chiar la scurtă vreme după ce președintele a părăsit comuna Agăș. În plină stradă, el a reiterat ideea că retrocedarea pădurilor a fost o mare prostie. Apoi, Ion Iliescu a vorbit și despre răul pe care-l fac pădurii gaterele existente pe Valea Muntelui. El a spus că acei patroni au nevoie de material lemnos, iar cei fără venituri se întrec în a tăia lemn și a-l duce la prelucrat la gatere. Întrebat dacă nu este și vina autorităților locale că afacerile gateriștilor s-au derulat nestingherite atîția ani, președintele a dat un răspuns evaziv. Apoi, a urmat o altă întrebare, pusă înainte și de numeroși cetățeni: „cînd vor fi gata casele sinistraților”. Iliescu nu a avut nici un răspuns. Mai mult, întrebat de unde, dar mai ales cînd vor fi găsite cele 4.000 de miliarde de lei necesare amenajării bazinului Trotuș, pentru ca apele să nu mai facă ravagii în anii ce vor urma, președintele a replicat: „Cînd or să fie bani”.

Potrivit declarațiilor lui Radu Cătălin Mardare, prefectul de Bacău, în zonă există 52 de locuințe care trebuie reconstruite, iar oamenii trebuie strămutați din calea apelor. Doar pentru 12 dintre ei există teren, în timp ce 40 de amplasamente trebuie identificate. „Iarna ne suflă în ceafă, trebuie să ne grăbim, dar eu cred că există șanse ca locuințele noi să fie gata la timp. Pînă acum am primit materialele necesare de la Guvern, iar diferența de care mai avem nevoie așteptăm să sosească sub forma unei sume de 15 miliarde de lei, bani necesari printre altele pentru achizițonarea terenului”, ne-a declarat prefectul Mardare.

Circa o mie de moineșteni așteptau în stradă

Coloana oficială s-a îndreptat apoi către Moinești, următorul obiectiv ce urma să fie vizitat de președinte fiind spitalul din localitate. Cu jumătate de oră înainte, totul era pus la punct. Pe străzi erau circa o mie de oameni, care au început să aplaude frenetic în momentul în care mașina președintelui și-a făcut apariția. În fața spitalului, directorul Adrian Cotîrleț, senatorul PSD Rodica Pădureanu, doctorița Cornelia Cojocaru, directoarea DSP, și Oana Chelaru, directoarea Casei de Asigurări de Sănătate, toți îl așteptau pe președinte. Au urmat strîngeri de mîini, o salariată a spitalului i-a oferit lui Iliescu un coș mare cu trandafiri roșii, apoi oficialii au intrat să viziteze cîteva secții din unitatea medicală.

După o altă jumătate de ceas, convoiul s-a îndreptat către Parcul Industrial HIT din Hemeiuși. Președintele Dragoș Benea a prezentat proiectul, despre care a spus că 64% este susținut de Uniunea Europeană, iar restul de Consiliul Județean. Valoarea acestuia este de 7,3 milioane de euro. Pînă acum, s-a ridicat circa 45 la sută din proiect. Benea a mai spus că parcul ar fi trebuit inaugurat în decembrie 2004, dar deschiderea a fost amînată pînă în iunie 2005.

Înainte să plece, Ion Iliescu a semnat în Cartea de onoare a primăriei din Hemeiuși.

Problema Aeroportului, din nou pe tapet

Ultima oprire din programul președintelui Iliescu a fost la sediul Prefecturii din Bacău, unde s-a întîlnit cu autoritățile locale și reprezentanți ai partidelor politice. Dragoș Benea a punctat două din cele mai importante probleme actuale ale județului. Prima dintre ele se referă la reducerea discrepanței dintre mediul rural și cel urban și îmbunătățirea situației infrastructurii rurale, fiind necesară suplimentarea fondurilor destinate Consiuliului Județean destinate acestor programe. A doua chestiune adusă în discuție a fost cea a Aeroportului Bacău. „Traficul din aeroport a crescut de la 2000 de pasageri în anul 2000, la 28.000 de pasageri, în 2004, și au fost stabilite relații cu destinații importante din Germania și Italia. Din păcate, în ultimii șapte ani, Aeroportului Bacău i-au fost alocate doar 870 milioane de lei, în comparație cu alt aeroport din Moldova, care a primit 150 de miliarde de lei. Pista aeroportului trebuie modernizată și e nevoie de 140 de miliarde de lei, bani pe

care Consiliul Județean nu îi are”, s-a adresat Benea președintelui,

rugîndu-l să intervină pentru găsirea sumelor necesare.

Ion Iliescu a recunoscut importanța aeroportului din Bacău pentru

traficul aerian din această parte a țării, însă a subliniat că trebuie făcute investiții masive și în aeroporturile din Suceava, Iași

și Tulcea, care reprezintă porți de intrare pentru zone cu un

potențial turistic extrem de ridicat, potențial ce trebuie exploatat

mult mai bine. (Oana MĂGUREAN, Oana ALBU, Nicoleta BICHESCU, Eduard ADAM)