E vremea schimbărilor!

Ștefan RADU

Mai întîi l-am auzit, la Bacău, pe dl Mircea Geoană spunînd că „a venit vremea ca oamenii politici din România să înțeleagă faptul că așa nu mai merge!”… Noi, alegătorii, spunem asta de ceva vreme, însă parcă am vorbi la pereți. Aerul european ce adie prin ușa deja întredeschisă de către occidentali pare să-i trezească din amorțeală pe actorii scenei politice de prin partea asta de lume. în plus, apar semnale și din alte zone ale societății. Sîmbătă, unul dintre principalii lideri sindicali băcăuani, dl Gheorghe Huluță, a declarat public, într-un dialog radiofonic pe care l-am avut cu domnia sa, că „se pregătește o mare surpriză”. Este vorba despre o fuziune – probabil în etape – a primelor cinci federații sindicale din România. Discuțiile sînt avansate și deja s-a stabilit ca un prim pas concret – contopirea a două sau trei federații – să fie finalizat pînă pe 1 decembrie 2006. „De ziua națională a României vrem să ne prezentăm ca o forță unită!” – promite dl Huluță. Cred că dacă așa vor sta lucrurile, atunci trebuie să recunoaștem că evenimentul poate produce mutații esențiale în distribuția forțelor. încep să înțeleg de ce PSD vorbește din ce în ce mai frecvent despre o strategie electorală bazată pe reloația acestui partid cu sindicatele… La urma urmelor, modelul ar fi întrutotul european.

După lungi procese de fărîmițare a mișcării sindicale ca urmare a exacerbării orgoliilor unor lideri (care au urmărit cariere parlamentare și ministeriale) și după gafe politice de neiertat (precum „frăția” cu PRM), confederațiile au descoperit că „așa nu mai merge!”… Șirul interminabil de reforme și restructurări din economia românească postrevoluționară a redus drastic bazinul de recrutare a membrilor. în plus, nu puțini sînt angajații care nu mai au chef să cotizeze la niște organizații care mare lucru, în ultimii ani, nu au mai obținut de la patronate (fie ele particulare sau de stat). Interesele divergente ale diverselor sindicate au făcut viața ușoară guvernanților. Avem nenumărate exemple. Pînă și bulibășeala de la deschiderea anului școlar spune totul despre ineficiență acțiunilor de protest inițiate de lideri fără o consistentă susținere de masă. De asemenea, orice întreprinzător este confuz: pe de o parte sindicatele pretind că salariul minim pe economie este de 370 de lei, iar Guvernul se face că a uitat să dea o ordonanță, lăsînd valabilă suma de 330 de lei. Așa s-a ajuns ca în fiecare județ să stabilesca inspectorii de muncă norma agreată!
Unificarea mișcării sindicale ar reprezenta principalul factor de presiune asupra mediului politic. De asemenea, ar fi un semnal că societatea nu mai este interesată de discursuri și lupte pseudo-doctrinare pe teme legate doar de filozofie, morală și sacrificiu național (deja nu mai este loc pe curea pentru alte găuri). A venit vremea soluțiilor economice și sociale. Liberalismul fără bunăstare este la fel de inutil ca și social-democrația fără o protecție adevărată pentru cetățenii defavorizați. Nu etichetele și ambalajele sclipitoare (în care își ascund incompetența partidele) vor mai conta, ci programele coerente și eficiente, cu rezultate pe timpul vieții alegătorilor (dacă se poate!)… Mai ales cînd aceștia sînt membrii unei mari organizații sindicale!
în plus, nu pu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!