NICOLETA BICHESCU
Există printre noi oameni pentru care compromisul a devenit un mod de a fi. Viața lor s-a transformat într-un imens compromis. Te uiți la ei și le cauți scuze. Încerci și, culmea!, și reușești, să faci abstracție de povestea lor și să-i respecți pentru alte calități. Te porți civilizat, firesc, și chiar le iei apărarea atunci cînd unul sau altul îi acuză de tot felul de mizerii. Numai că normalitatea ta, a omului care nu judecă și respectă deciziile și opțiunile personale ale celor din jur, devine periculoasă. Pentru că tu îi tratezi făcînd abstracție de unele dintre gesturile lor, ei, oamenii care au ridicat compromisul la rang de artă, înțeleg că ceea ce fac ei este normal. Și își permit – tocmai ei! – să țină cursuri de moralitate. Ieri am înțeles cel mai bine această lecție. Unul dintre cei care își tocesc stiloul la ziarul primarului Sechelariu, un redactor șef adjunct care scrie cu zel despre întîlnirile jenante pe care le are primarul cu oamenii, după ce ani de zile i-a ignorat constant, tocmai acest domn s-a găsit să împroaște cu noroi în echipa „Ziarului de Bacău” și în redactorul șef al acestuia.
L-am cunoscut pe Gheorghe Bălțătescu acum mulți ani. Să fie aproape 10. „Deșteptarea” era, la acel moment, considerat cel mai bun ziar cotidian din Moldova. Își disputa poziția doar cu mai tînărul „Monitorul de Iași”. Unul dintre cei de la care am furat, atunci, meserie – și nu mi-e rușine să recunosc asta – a fost și Gheorghe Bălțătescu. Am învățat de la el, printre altele, că ziaristul trebuie să aibă coloană vertebrală și conștiință. Eu îmi aduc aminte de acest lucru, Gheorghe Bălțătescu a uitat, însă, prea ușor și și-a frînt prea des coloana vertebrală, în direcția presiunilor venite din partea patronului Dumitru Sechelariu. Și, în disperarea care l-a cuprins acum pe primar și pe oamenii din jurul lui – mult prea disperați că vor pierde toate avantajele, punerea la colț a presei libere este o chestiune care se impune. Mai trist este că cei care s-au trezit să arate cu degetul au uitat de minima deontologie profesională. Unii dintre ei – nu toți! – au devenit niște simpli scribi, puși în slujba primarului care răspund numai la comenzi și care au transformat ziarul la care lucrează într-o gazetă de partid.
Acolo, în curtea dumneavoastră, căutați trepădușii, domnule Bălțătescu, nu în redacția „Ziarului de Bacău”. Acolo, la „Deșteptarea”, sînt oamenii pentru care primăria a găsit apartamente ieftine. Trepăduși sînt unii dintre cei care, după ce s-au văzut cu cheile în mînă, s-au frînt de șale ca să pupe mîna stăpînului care le-a dat apartament. Colegii mei nu sînt trepăduși, domnilor! Ei nu s-au băgat nici în politică, nici nu au așteptat cu mîna întinsă avantaje picate de la primărie. Colegii mei sînt oameni onești, care trăiesc din salariu, și care încă mai cred că menirea jurnalistului este să prezinte corect realitatea, nu să stea în slujba unui partid sau a unui baron local. Calea pe care ați ales-o voi vă aparține. E opțiunea voastră, pe care nu v-a atacat-o pînă acum nimeni! Dar sînteți lipsiți de obraz cînd tocmai voi, cei aflați în solda primarului, vă permiteți să spuneți despre jurnaliștii de la „Ziarul de Bacău” că ar fi trepăduși.
Și, încă un lucru, domnule Bălțătescu: sugerați că mi-aș fi pierdut calea, că m-aș fi rătăcit printre semnele de circulație ale unei minime morale. Pare greu pentru dumneavoastră să pricepeți și să acceptați că există și oameni consecvenți cu ei înșiși. Am rămas mereu pe același drum pe care am pornit acum vreo 10 ani, convinsă că jurnalistul trebuie să aibă în vizor puterea, indiferent de ce culoare ar fi ea. Nu merită să mă justific, dar îmi stau martore miile de articole pe care le-am scris și în care nu m-am temut și nu m-am dat în lături să scriu cu același spirit critic despre oricine, indiferent că a fost membru PNL, PSD sau PD. Vă aduceți aminte, domnule Bălțătescu? „Un ziarist trebuie să aibă spirit critic”. Așa îmi spuneați acum vreo 10 ani, și eu chiar v-am crezut. Și am continuat să fiu critică față de orice anomalie, în timp ce dumneavoastră v-ați pierdut pe drum și ați găsit calea să-i criticați numai pe cei care n-au fost pe placul lui Dumitru Sechelariu. E treaba dumneavoastră cum v-ați înțeles meseria, dar este incalificabil faptul că încercați să vă bateți joc de munca onestă a altora. Nu, eu nu m-am pierdut și mă uit fără rușine în oglindă dimineața. Am spus lucrurilor pe nume și nu am țesut intrigi absconse, doar pentru ca cineva să se folosească de ele. Este problema dumneavoastră că ați învățat cum e cu politica și cu interesele politicienilor, că ați acceptat să fiți o marionetă în mîinile lor de păpușari. Eu nu cunosc acest spectacol jalnic. Așa cum nu cunosc cum e să iei bani „pentru zel”. Probabil că dumneavoastră vi se întîmplă să luați bani, sub formă de bonus, pentru articolele elogiase scrise la adresa primarului și a prietenilor lui. Din moment ce vorbiți despre asta, înseamnă că nu vă e străin. Dar e o calomnie să încercați să mă tîrîți și pe mine și pe colegii mei într-o zonă pe care nu am cunoscut-o niciodată. Singurii bani pe care i-am băgat în buzunare au fost cei pentru articolele cu care nu ne este rușine. Vă aștept cu dovezi care să demonstreze că aș fi primit vreodată vreun leu, de la vreun politician pe care l-aș fi ajutat.
Și ar mai fi ceva: Spuneți cu nerușinare că noi, ziariștii de la „Ziarul de Bacău”, ne-am fi pus în slujba unor politicieni de la PNL sau PD și, mai nou, PUR. E o încercare abjectă de a discredita o echipă care iese cu capul sus, după o campanie electorală tensionată. Jurnaliștii de la „Ziarul de Bacău” nu și-au pătat mîinile și nici conștiința scriind texte triumfaliste la adresa vreunuia din candidații aflați în competiție. Am semnalat nereguli, am tras semnale de alarmă, dar nimeni nu s-a discreditat în încercarea de a impune opiniei publice imaginea nepătată a vreunui candidat. Așa au făcut doar trepădușii cei adevărați, care nici măcar nu mai așteaptă vreun semnal din partea primarului, ci acționează de bună voie pentru a-i face plăcere. Și efectele s-au văzut. Nici unul dintre colegii mei nu a mers la conferințele de presă ale PSD, să se ia de piept cu politicienii – așa cum au făcut, absolut jalnic cîțiva ziariști de la „Deșteptarea” în conferințele de presă ale PNL, PD sau PUR. Doar ei au fost cei care au susținut, pe unde au mers, punctul de vedere al primarului și s-au luat la harță cu oricine a îndrăznit să-l critice pe Sechelariu. Halal comportament de ziarist! Noi n-am fost niciodată pătimași și nu am ținut partea, în paginile ziarului sau în oricare altă împrejurare, nici unuia dintre candidații la Primăria Bacău. E jalnică și disperată încercarea dumneavoastră, domnule Bălțătescu, de a ne discredita spunînd că le-am făcut campanie lui Budeanu sau Banu. Despre cel din urmă, cel puțin, nu știu să fi existat mai mult decît cîteva știri, pe parcursul unei luni întregi.
Fiți bărbați domnilor! Luați „Ziarul de Bacău” și „Deșteptarea” și comparați! Veți vedea diferențe dintre niște oameni care își respectă meseria și cîțiva argați care vor să facă plăcere patronului. În articolele semnate de noi, s-a vorbit despre toate partidele și candidații, pe un ton neutru. La voi, s-a împroșcat cu noroi sau nu s-a scris nimic despre alți actori politici, cu excepția celor de la PSD. V-ați compromis, ați ales o carte greșită, și rezultatele lui Dumitru Sechelariu par să confirme asta. Da, și noi avem un patron. Nu știe prea bine unde e sediul redacției, pentru că nu vine nici cu plasa de bani, nici cu presiuni să facem un joc sau altul. Vă e greu să acceptați că nu a reușit nimeni să ne „îndoaie”. Și că patronul nostru nu va spune niciodată despre noi, așa cum a spus Dumitru Sechelariu, patronul vostru: „Citesc «Deșteptarea» pentru că ăștia mă ling.”
P.S. Păcat, domnule Bălțătescu. Am crezut că sînt valori în viață care nu se pleacă atît de ușor în fața unor interese. Am greșit și am învățat din asta. Rămîn însă la părerea mea, că sînt lucruri care nu se fac, în nici o conjuctură. Un ziarist nu trebuie să se vîndă pe nimic, doar pentru a fi cu puterea. Din fericire, nu toți cei din jurul dumneavoastră s-au lăsat îmgenunchiați.
Lasă un răspuns