EDITORIAL Cel mai frumos foc de artificii de deasupra Bacăului

Ovidiu PAULIUC

Pornită pînă nu de mult la marile competiții cu obiectivul modest de a nu face de rîs gimnastica românească, Monica Roșu a reușit un triumf total. A cîștigat de două ori aurul la „europene” și a devenit mai mult decît o campioană. Este cel mai valoros om al momentului din Bacău, este o adevărată mîndrie, pentru care ar fi meritat să ieșim pe străzi, să ne veselim, așa cum o făceam în vremuri de care abia ne mai amintim. În fața ei și a colegelor ei de „națională” s-au înclinat toate horchinele și zamolodcicovele, rusoaice, ucrainience și aproape tot restul continentului. La Amsterdam a făcut să fluture tricolorul deasupra capetelor tuturor, tricolor pe care Monica știe să îl prețuiască și l-a privit cu lacrimi în ochi, cu toate că încă nu a împlinit 17 ani. Cuvinte precum dăruire, sacrificiu, unitate par desuete. Modestie pare mai potrivit, întrucît, pînă să pună numele țării și al orașului ei pe buzele tuturor, Monica Roșu și-a bătătorit palmele, icnind pe aparatele dintr-o sală de sport de la Deva. Apoi, a ieșit în lume și a explodat, ca un foc de artificii.

Campionii se formează greu, foarte greu, iar Bacăul nu a dus lipsă de stele ale sportului. Au provenit, însă, din zone spre care interesul publicului larg se abate mai rar, și numai cu ocazia unor mari competiții, cînd îi putem vedea pe ai noștri la televizor, departe de țară. În rest, antrenamente, mii de kilometri în alergare, mii de kilograme ridicate, sudoare și oboseală, departe de ochii publicului. Așa au apărut Nadia Comăneci, Doina Melinte, Mihaela Melinte, Simona Păduraru și foarte mulți alții, poate la fel de mari.

De la o vreme, însă, la Bacău nu mai e atît de multă animație sportivă ca altădată, cu excepția acestor sclipiri geniale și transpirate.

Răsplata materială pentru campioanele de astăzi, între care și Monica Roșu, nu este nici pe departe pe măsura efortului și a laurilor. În schimb, la Bacău, și nu numai, se răsplătește din plin submediocritatea. Evident, mă refer la fotbal, unde sumele învîrtite sînt de departe cele mai mari dintre toate sporturile, iar satisfacțiile, dintre cele mai mici. Cît despre Bacău, e regretabil să vezi o echipă care a avut și perioade bune, înainte sau după ’89, că a ajuns să se scalde, de cîțiva ani buni, doar la coada clasamentului. Am văzut echipa asta cînd se numea Sport Club, Selena, FCM sau cum s-o mai fi numit, cînd antrenor era regretatul Costică Rădulescu, sau Dumitru Nicolae Nicușor, Mircea Nedelcu, cînd aici jucau Chitaru, Dudu Georgescu, Șoiman, Burleanu, Solomon, cînd un loc în preajma podiumului era un obiectiv realist, și nu doar trîmbițat la început de campionat. Așa că e stupid să vrei, așa cum cred că nu vrea nici un microbist băcăuan adevărat, să-și vadă echipa în B. Poate doar așa, să fie motiv de restructurare din temelii, de lecție dură.

Dar ce orizont de așteptare să mai ai de la o echipă care, de cînd are nocturnă și o mulțime de vedete, are ca singur țel schimbarea antrenorilor? Poți să te bucuri cînd știi că echipa mănîncă miliarde și miliarde, inclusiv din buzunarul tău, dar fără nici un folos, decît acela că aduce la Bacău echipele de top ale țării? După cum spune președintele de onoare al FCM, primele jucătorilor – cifrate la un meci la sume de cîteva ori mai mari decît premiul Monicăi Roșu pentru cîteva luni de muncă și o medalie internațională – au fost blocate, ceea ce nu e deloc deplasat, dar pare tardiv. Regretabil este că se gîndește să-i și umilească pe jucători, ceea ce aduce a ambiție personală dusă peste limite, ținînd cont, totuși, că echipa e a orașului. Cel puțin teoretic. Probabil că mai bine ar fi să le dea drumul pe la alte echipe, să le facă și ălora viața amară, să ia apoi bătaie de la o eventuală nouă echipă a Bacăului, de tineri dornici de alergătură.

Cu această victorie memorabilă de la „europene”, Monica Roșu a spart norii de deasupra sportului băcăuan. Merită să fie elogiată oricît de mult și, poate, răsplătită de muncipalitate, cu o primă măcar cît a unui jucător de fotbal de la FCM. Mai sigur, însă, Monica Roșu se va apuca din nou de muncă, în liniște, iar concitadinii ei o vor uita din nou, pînă la viitoarea competiție importantă, mai ales că pînă atunci mai avem ceva fotbal de văzut. Dar să nu uităm că viitoarea competiție importantă este chiar Olimpiada de la Atena, unde Monica Roșu are toate șansele să triumfe, iar fotbaliștii au toți banii să se uite din tribune.