Ștefan RADU
În editorialul de ieri, redactorul șef se întreba: „Oraș european fără cultură?”… Bineînțeles că era vorba despre o întrebare retorică: în identitatea oricărei comunități dimensiunea culturală este esențială. Peste cincizeci de ani vor mai conta, oare, șuturile în bară a nu știu cărui mingicar sau chermezele din mijlocul orașului? Cred că singurele semne ce vor rezista sînt cărțile semnate de scriitorii băcăuani, monumentele și operele plastice ale artiștilor noștri, instituțiile de teatru și muzică la a căror tradiție contribuie actorii și muzicienii de astăzi. Cuiva din conducerea Consiliului Județean îi spuneam, în urmă cu vreun an, că este cel puțin ciudată atitudinea autorităților față de cultură. De cîte ori merg în străinătate, delegațiile oficiale se laudă cu Filarmonica băcăuană, cu Bacovia, cu Alecsandri, cu Biserica Precista, adică exact cu elementele de identitate istorică și spirituală. La fel se întîmplă și cînd sîntem vizitați de către oaspeți străini. Cataloagele turistice și monografiile vorbesc despre aceleași simboluri. Însă cînd vine vorba despre fondurile necesare administrării acestui patrimoniu, apar fel de fel de funcționari bățoși care consideră că „altele sînt prioritățile județului”. Așa cum este normal într-o societate modernă, responsabilitățile pentru administrarea instituțiilor de cultură revin aleșilor comunității. La Bacău, de exemplu, teatrele țin de Primărie, iar muzeele, Filarmonica, revista Ateneu, bibliotecile sînt în ograda Consiliului Județean. Pînă anul acesta nu au fost probleme deosebite. Iată, însă, că vîntul electoral – poate! – sau alte cauze au dus la o bulibășeală absolută. Concluziile comisiei de cultură a Consiliului Județean au fost, practic, ignorate de funcționari belicoși care cred că pot dispune de bugetul public după bunul lor plac. De la instituțiile de cultură au fost transferate fonduri importante către sectorul drumurilor județene (aici e bătaia pentru voturi, nu la concertele simfonice!). Așa se face că revista Ateneu, pe frontispiciul căreia scrie că este editată de către C.J., a ajuns să i se taie aproape tot bugetul pentru cheltuieli materiale deoarece – cred – o contabilă a considerat că banii se referă la pixuri și cerneală. Nu a avut răbdarea să cerceteze nota de fundamentare de unde ar fi aflat că revista se tipărește pe hîrtie, că mai are nevoie și de calc, și de toner, și de alte materiale necesare pentru îndeplinirea obiectului muncii. De asemenea, Festivalul „George Bacovia”, ajuns la a XXV-a ediție, în anul în care revista Ateneu împlinește patru decenii de apariție neîntreruptă (fiind una dintre cele mai importante publicații de cultură din țară), a fost trecut la activități ce trebuie licitate alături de proiectele propuse de fel de fel de asociații clientelare. Culmea este că, atît comisia de specialitate, cît și președintele și vicepreședinții Consiliului Județean, cunosc necesitățile minimale ale instituțiilor de cultură și au fost de acord cu bugetele propuse inițial. Ba chiar au promis sprijin consistent – ca în fiecare an – pentru desfășurarea manifestărilor de tradiție din municipiu și din județ. Numai că aparatul funcționăresc – menit doar să execute hotărîrile aleșilor – a intervenit „creativ” și a mutat banii cum a avut chef sau în funcție de gradul de înțelegere a actului cultural. În acest moment, nu cred că existe vreo instituție de cultură din Bacău care să fie mulțumită de modul în care arată bugetul pentru 2004. Deja șefii acestor instituții au semnat un memoriu către Consiliul Județean, în care cer reanalizarea cifrelor fără logică. Astăzi, problema va fi discutată atît în comisia de specialitate, cît și în plen, dacă nu intervine vreun funcționar rău de gură care să stopeze demersul. Poate unele lucruri se vor rezolva, poate se va modifica ce se poate modifica, însă întrebarea rămîne: de fapt, cine conduce Consiliul Județean? Cei aleși de comunitate? Sau cei care administrează conturile din postura de simpli funcționari? Răspunsurile vor fi date chiar în sedințele de astăzi.
Lasă un răspuns