EDITORIAL Cine l-a pierdut, de fapt, pe primarul Sechelariu?

Eduard ADAM

În Bacău bate un vînt de schimbare. Serios, eu așa simt cînd ies pe stradă. Poate e doar în mintea mea, poate îmi place mie să văd oamenii altfel, descătușați, mai liberi. Parcă și străzile sînt altfel. Am dat cu privirea și de un indicator care mă trimitea spre stadionul Dumitru Sechelariu, dar, surprinzător, nu m-a mai deranjat. Pe cuvînt, mi-am imaginat că peste două săptămîni orașul va fi scăpat de el și am trecut nepăsător mai departe. Sînt, probabil, încă sub efectul „minunii”. Fiindcă eu așa numesc înfrîngerea din primul tur a primarului de Bacău: o răsturnare de situație pentru care nici un nebun n-ar fi pariat. Dar uite că s-a întîmplat! Și de vină nu e presa, cum a afirmat primarul, care i-ar fi stricat imaginea. Nici vorbă. Motivele sînt altele, destule la număr, dar nu în curtea altora, ci într-a lui și-a partidului în care a intrat.

Cînd cineva pierde, și vorbesc la modul general, încearcă la disperare să găsească vinovați. M-am întrebat adeseori dacă apropiații lui Dumitru Sechelariu l-au tras vreodată de mînecă și l-au atenționat că merge pe un drum greșit. Era de datoria staff-ului său să-l avertizeze că a rupt-o cu electoratul atunci cînd, într-o emisiune în direct, i-a amenințat pe băcăuani (poate nu asta a fost intenția, dar a amenințare a sunat) că le mărește el impozitele, și abia atunci să se plîngă că plătesc cele mai mari taxe din țară. Acea afirmație a fost, după mine, o greșeală impardonabilă. Oricît te-ar iubi electoratul, nu-ți permiți să le vorbești astfel celor care te-au pus în scaun. Primarul este – și aici iar intervine rolul consilierilor, care trebuie să-i reamintească, în caz că uită – produsul electoratului. O privire aruncată strîmb poate crea o prăpastie între primar și alegători, darămite niște vorbe atît de dure, spuse într-o emisiune ascultată de un tîrg întreg la o oră de maximă audiență.

În fine, nu cred că doar de acolo a început sfîrșitul primarului Dumitru Sechelariu. Părerea mea este că el a greșit atunci cînd a acceptat să intre în PSD. S-a înscris în partidul – stat înainte de alegerile locale din 2000, dar băcăuanii l-ar fi votat pe Sechelariu și dacă rămînea independent. Oamenii vroiau în fruntea orașului un om neînregimentat politic, fără polițe de plătit și servicii de întors colegilor de partid. Îl știau pe „Seche” singur, bun gospodar și cu chef de treabă. Cum a transformat PSD, în timp, imaginea primarului de Bacău? Sechelariu este cunoscut astăzi de o Românie întreagă ca un baron care are totul la picioare. Nu mai merge pe străzi să discute cu oamenii, ci coboară doar din mașini luxoase, joacă poker, bea whisky și fumează trabuc. Nu mai merge să-i întrebe pe săraci despre nevoile lor, ci le aruncă din camioane cîrnați și pîine. Lumea îl percepe astăzi ca fiind undeva sus de tot, departe de mulțime, stăpîn suprem al unui oraș în care nimic nu mișcă fără el și apropiații lui. Nicidecum ca pe un „baron pozitiv”, cum îi place lui să-și spună.

Mult prea diferite cele două imagini, nu?! Și-atunci revin și mă-ntreb ce-au făcut cei din preajma lui Dumitru Sechelariu puși să-i facă imagine?! Prietenii lui adevărați, cei foarte apropiați de ce nu l-au avertizat că greșește? După mine, prietenii ar fi trebuit să-și asume riscul acesta, chiar și dac-ar fi căzut în dizgrația primarului. Ar fi venit, probabil, o zi în care Sechelariu ar fi recunoscut, fie și în sinea lui, că l-au învățat de bine. N-au avut curajul să-l atenționeze că greșește sau n-au vrut?