Ovidiu PAULIUC
Legenda regelui Midas spune că acesta era atît de lacom, încît a cerut zeilor să îi dea puterea ca orice atinge să se transforme în aur. A căpătat ce a dorit, dar era cît pe aci să moară de sete și de foame, pentru că și bucatele deveneau aur. Zeii s-au îndurat, într-un final, și l-au făcut din nou muritor de rînd, ca să se poată hrăni.
Avem și noi Midașii noștri, la fel de lacomi, dar care nu se mai tem că ar putea muri de foame sau de sete. Ei au convingerea că li s-a lăsat acest har și că, dacă a existat cîndva un Ștefan cel Mare, a existat doar ca să le împrumute lor numele. Și ei sînt convinși că orice ating, fie idee sau bun material, devine aur, care, oricît de mult ar fi, tot nu e destul. Se pricep la orice, abordează orice discuție cu dezinvoltură, pentru că, evident, o transformă în aur. Intervin în tot felul de controverse și ne luminează cu puterea lor fascinantă de a ști totul despre toate și cu aparenta dorință de a împărți aurul cu toți ceilalți.
În vremuri în care domeniile de competență al specialiștilor sînt din ce în ce mai înguste și profunde, omul care ne conduce, pentru că el e Midasul vremurilor noastre, se mișcă dezinvolt, cu o surprinzătoare suplețe intelectuală, fără primejdia de a i se sfărîma încrederea pe care a primit-o în dar de la alegători. Așadar, se pricepe la toate, dar consideră asta ca pe o elementară obligație profesională, pentru că are o meserie care impune obligația de a ști totul despre toate. Mai mult, finanțiști, ingineri de tot felul, de la informaticieni la zootehniști, avocați etc, devin foarte repede specialiști în probleme extrem de variate, de la cele ale asistenței sociale, ale învățămîntului, ale transportului public, ale asfaltului, pînă la cele ale impozitării. Nu în ultimul rînd, dau impresia că se pricep la corupție și la lupta împotriva ei. Așa se face că în Consiliul Local, de exemplu, aleșii nu au încotro: trebuie să ia parte la toate dezbaterile, cîte au loc acolo. Apoi, își dau cu votul, în funcție de cît au înțeles și de cît de mare a fost puterea de convingere a celui cu interesul.
Au trebuit să treacă ani buni și mulți ziariști să fie porcăiți pînă s-a recunoscut că Bacăul are unele dintre cele mai mari impozite din țară și, în mod cert, din Moldova. În schimb, avem putere economică, ni s-a spus de către cei pricepuți la toate. Așa au crezut că ne închid gura, dar nu cu argumentul economic, ci cu amenințarea că ficații ne vor fi prăjiți de șantaje și constrîngeri finaniare, bazate pe dosarul „vă am la mînă”. Cît despre puterea economică, ea există într-adevăr, dar este concentrată la cîțiva potentați din marea lor familie, care au pus mîna pe fabrici și terenuri. Noroc de garantarea proprietății, că altfel ne-ar fi făcut pe toți chiriași. Așa că, oricît de sărac ai fi, trebuie să plătești pentru că locuiești la Bacău. Ce contează că Iașiul e net superior la majoritatea indicatorilor economici, că Neamțul și Suceava ne bat la turism sau la multe aspecte edilitare, că pătura de mijloc a Bacăului a ajuns să fie formată din fugari prin Italia, Spania sau Anglia? Nu-i nimic, în numele lor, îi jupuim pe ceilalți, mulți și săraci.
Complexul Midas lucrează. Aleșii noștri nici nu mai știu că noi i-am votat, ci au convingerea că au fost chemați să transforme totul în aur. Mai ales, au convingerea că le știu pe toate, că nu mai este nevoie de opoziție sau de părerea altora.
Și, dacă la lăcomie au reușit să îl întreacă pe Midas, poate se feresc de cealaltă pățanie a lui. Chemat să își dea cu părerea într-o problemă, Midas i-a dat întîietate cui nu trebuia. Mînios, adversarul acestuia a făcut să-i crească o pereche de urechi de măgar. Cuprins de rușine, Midas și le-a ascuns sub o scufie. Nimeni nu știa de existența lor, în afară de un sclav, care venea să-l tundă. Acesta, martor al unui lucru atît de neobișnuit, nu s-a putut abține și, fiindcă fusese oprit să vorbească sub amenințarea pedepsei cu moartea, a făcut o gaură în pămînt și a șoptit acolo secretul. Din pămînt a răsărit însă o trestie, ale cărei crengi, la adierea vîntului, spuneau tuturor secretul aflat. În felul acesta, în scurt timp toata lumea a aflat de pățania regelui. Midașii moderni ar trebui să cunoască aventura strămoșului, ca să se poarte cu luarea-aminte cuvenită și nu cumva să se trezească și ei cu o asemenea podoabă, pe care nu o vor putea ascunde.
Lasă un răspuns