Ștefan RADU
Am crezut că, după ce voturile vor fi numărate și paharele vor fi golite de șampania învingătorilor și veninul învinșilor, Bacăul va intra în zodia normalității. Mă așteptam să văd noile consilii intrîndu-și în atribuții, lucrările de amenajare urbană să se reia de acolo de unde campania electorală le-a suspendat, iar unele dintre promisiunile care au influențat voturile alegătorilor să înceapă să prindă viață. Nimic – din toate acestea – nu a marcat evenimentele ultimei săptămîni. Asistăm neputincioși la un vals politicianist dansat prost de actorii în care am investit atîta încredere. Unii s-au grăbit să sancționeze reprezentanții Alianței PNL-PD pentru că au absentat la prima convocare a noului Consiliu Județean. Mînia proletară a acestora nu s-a repatat a doua zi cînd, ca într-un joc de țînci, a fost rîndul celor de la PSD să dea cu tifla invitației prefectului de a se întruni conducerea municipiului. Nici unii, nici alții nu dovedesc mai multă imaginație. Țin cu dinții de firava șansă de a-și promova propriile interese. Unii vor accesul la structurile de decizie ale Consiliului Județean, ceilalți ar dori să păstreze un post de viceprimar chiar dacă electoratul a hotărît altceva. Faptul că după două reprize scorul rămîne tot indecis înseamnă că aritmetica electorală tinde să devină relativă precum teoria lui Einstein.
Surprinzător este că se vorbește din ce în ce mai mult despre dorința Occidentului ca în România să se realizeze o largă coaliție menită să garanteze stabilitatea politică. Altfel spus, sîntem pregătiți psihologic – „Așa vrea Europa!” – pentru o colaborare „în interesul națiunii” care să-i aducă pe adversari – parțial sau în totalitate – în aceeași barcă. Cum ar zice Caragiale, „Pupat Piața Independenței. Stop”. Dintr-o dată, nici înfrîngerile, nici victoriile nu vor mai fi atît de importante, capitalismul de cumetrie instalîndu-se confortabil deasupra divergențelor doctrinare în care mai cred doar alegătorii. Prelungirea meciului electoral, dincolo de limitele acceptate de cei ce vor să fie corect guvernați, arată că mesajul votanților nu a fost întrutotul decriptat de cei recent aleși. Sau poate este prea greu de digerat un asemenea mesaj… Unii – în loc să-și analizeze propriile erori – caută vinovați printre ziariști sau inventează trădări în interiorul partidelor din care fac parte. Nu sînt imposibile asemenea aserțiuni, însă ele nu explică pe deplin rezultatul final. Electoratul a devenit mult mai conștient de importanța pe care o are și a descoperit că poate sancționa orice deviație a celor investiți cu responsabilitatea de a reprezenta comunitatea. În acest context, tergiversarea intrării în normalitate este contrară voinței generale. Imaginea unor lucrări publice care stagnează fără a exista o decizie clară a municipalității, confuzia manifestată în rîndul corpului funcționarilor (care încă nu percep direcția în care merg) sau zvonistica referitoare la mușamalizarea unor afaceri pe bani de la buget (considerate neclare) alimentează starea de nervozitate a populației. Excluderea din ecuația actualelor negocieri de culise a variabilelor ce țin de masa alegătorilor poate determina reacții imprevizibile în perspectiva scrutinului ce va avea loc în toamnă. În urmă cu două săptămîni exista un sistem de analiză cu trei parametri: Putere, Opoziție, alegători. Acum am impresia că au rămas, din păcate, doar doi, alegătorii fiind trimiși la plimbare. Cam repede s-a stins interesul politicienilor față de oameni…
Lasă un răspuns