Ștefan RADU
Din patru în patru ani (și uneori mai des), jurnaliștii români resimt respirația urît mirositoare a politicii în ceafa strategiei lor publicistice. Posturile de radio și (mai ales) de televiziune se vînd și se cumpără de pe o săptămînă pe alta, cotidianele primesc mesaje otrăvite dinspre zona patronatului, unii reporteri își publică din ce în ce mai greu articolele că te și întrebi ce Dumnezeu se petrece prin redacții?! Perioada de precampanie electorală este, pentru politicieni, intervalul perfect pentru a investi în afaceri media. Direct sau prin interpuși, se realizează preluari spectaculoase care zăpăcesc publicul. Informația – mai ales în spațiul politic – este vitală. Orice lider de partid, parlamentar sau guvernant visează să manipuleze ziariști, să comande campanii împotriva adversarilor sau să-și spele păcatele cu sprijinul unui condeier talentat.
Scandalul declanșat de protestele redactorilor de la „România Liberă” și „Evenimentul Zilei” este în plină desfășurare. Încă nu se cunosc toate amănuntele. Un lucru rămîne cert: visul despre independența de opinie asigurată de un patron occidental s-a spulberat. Peste tot în lume, pare-se, interesele economice, de partid și de grup reduc la tăcere orice voce critică. Doar faptul că în situația critică se află două cotidiane naționale importante au determinat unele (subțiri) luări de poziție. De ani de zile, reprezentanții presei locale, cei răspîndiți prin județele aflate la dispoziția „arendașilor” de la partide, reclamă presiunile inimaginabile la care sînt supuși. Acum să nu credeți că peste tot avem de-a face – precum prin Ardeal și Banat – cu jurnaliști bătuți sau amenințați. De cele mai multe ori, presiunile sînt inteligente pînă la perversiune. În primul rînd, există pîrghia economică: publicitatea – principalul mijloc de supraviețuire – este direcționată politic, la comanda admnistrației locale sau centrale. Urmează difuzarea: nu primești aprobare pentru deschiderea propriilor puncte de vînzare sau ești refuzat de firmele specializate la încheierea unui contract de distribuire a tirajelor sau de preluare a programelor prin rețelele de cablu locale. Încet, încet, lipsite de resursele financiare, vocile critice își atenuează discursurile, jurnaliștii de calitate pleacă pentru că nu mai pot fi plătiți la valoarea lor, iar paginile publicațiilor se umplu de fete sexy și articole despre fel de fel de fufe care trec meteoric prin lumea spectacolului.
La Bacău, au fost și demisii în grup, au fost și proteste generate de presiunile politice sau economice, s-au înregistrat și trădări și compromisuri, însă toate s-au consumat – cu mici excepții – fără vreo reacție notabilă a celor de la București sau de la organizațiile internaționale. Și în acest moment există frămîntări în acest spațiu. Se vorbește despre noi canale de informare, despre investiții importante în cele existente, despre schimbări la nivelul patronatului din media băcăuană. Nu știu ce efecte vor avea ele în modificarea mecanismului destinat informării publicului. Însă, cu siguranță, toate aceste scenarii cresc nivelul de stres în rîndul celor care s-au pus în slujba propriilor cititori, ascultători sau telespectatori. Faptul că oricînd pot deveni victime ale războaielor politice dintre diversele grupuri de interese este indiscutabil. Lipsa de legislație coerentă și de moralitate profesională la nivelul celor care „și-au tras ziare” – cum spunea cineva – îi transformă pe mulți tineri talentați în soldați pe frontul unor conflicte care nu sînt ale lor. De pierdut pierde publicul, societatea civilă în ansamblu deoarece cîinele de pază al democrației este otrăvit, zi de zi, pînă cînd lătratul lui nu va mai deranja urechile lotrilor cu papion…
Lasă un răspuns