Nicoleta BICHESCU
Biserica este poate ultimul bastion al valorilor, în care românul mai are încredere. O demonstrează sondajele de opinie, cele veritabile, făcute în decursul anilor, nu cele comandate de partide, în prag de campanie electorală. Și, dacă tot are românul încredere în biserică, ce și-au zis politicienii noștri care își fac cruce cu stînga și trec pe lîngă icoane doar atunci cînd sînt convinși că biserica e plină de babe cu ochi iscoditori? Hai să o folosim! Strategii partidului aflat la guvernare au decis: biserica trebuie tîrîtă și ea în cloaca alergăturii după voturi. E un mijloc sigur de a-i convinge pe oameni, pe cei mulți și curați în credința lor, să pună ștampila pe cei trei trandafiri.
Dintr-o dată, mai toți cei care candidează, au devenit buni creștini și și-au adus aminte că au ajutat biserica. Consilierii locali din Bacău, care au ridicat de cîteva ori mîna pentru a aloca sume de bani din bugetul local pentru catedra „Înălțarea Domnului”, fac acum din asta motiv de capital electoral. Într-un ziar local se vorbea zilele trecute despre faptul că din bugetul Bacăului s-a finanțat construcția catedralei cu „zeci de miliarde de lei”. Da, este adevărat, construcția a fost finanțată cu zeci de miliarde de lei, mai precis 59 de miliarde de lei, dar de la bugetul Consiliului Județean Bacău, nicidecum de la Consiliul Local Bacău. În plus, enoriașii din parohie au contribuit și ei, în decursul anilor, cu peste 12 miliarde de lei, pentru ca cea mai mare biserica din Moldova să fie înălțată. Dintr-o dată, însă, și într-un mod cu totul gratuit, consiliul local, care se confundă adesea în conștiința publică cu primăria, își arogă „zeci de miliarde de lei”, care dau bine la alegători.
Și oamenii, care poate nu știu cum stau lucrurile de fapt și că întreaga contribuție a consiliului local nu depășește șapte miliarde de lei – față de cele 59 de miliarde, venite de la județ – , poate se gîndesc brusc cu mai multă bunăvoință la aleșii care, ani la rînd, s-au mulțumit să ridice fără comentarii mîna pe la ședințe, și atunci cînd s-au mărit taxele și impozitele, și atunci cînd banii au luat căi mai puțin ortodoxe. Nu am citit nicăieri că Neculai Lupu și consilierii județeni sînt cei care au adevăratul merit pentru ridicarea catedralei, văd, însă, acum, că și cei de la consiliu local, PSD și primarul se întrec să înmulțească fiecare leuț alocat edificiului.
Din păcate, nu este singurul exemplu că lucrurile au luat-o cu totul razna și că, pentru cîteva voturi în plus, candidații sînt dispuși să uite de morală, de rușine și, mai ales, de Dumnezeu. Nu doar PSD și-a pierdut calea, ci și alții, care au pretenții creștin-democrate. Ieri dimineață am găsit la colțul blocului un pliant, în care un candidat la funcția de primar al orașului nu se sfiește să anunțe că acordă audiențe în biserică, tuturor celor care doresc. Membrii Consiliului parohial al unei biserici din Bacău se întrec să semneze că îl susțin pe candidat, care și-ar susține platforma pe principiile moralei creștine. Care morală, domnilor? Morala de a-L amesteca pe Dumnezeu în mizeria zilnică? Nu am cuvinte să cataloghez modul în care se încheie pledoaria pentru candidat: „Ochiul lui Dumnezeu ne vede împreună/ Votăm Botomei pentru o viață mai bună”. Slogan urmat de semnătura epitropului și de ștampila bisericii.
Și, dacă membrii partidelor politice se folosesc de numele Domnului în deșert, spre păcatul lor, desfrînarea supremă e atinsă chiar de slujitorii bisericii. De acei preoți care nu pierd nici un prilej să mulțumească PSD pentru marile realizări, săs e lingușerască grețos pe lîngă oamenii cu dare de mînă sau cu putere de decizie. De la ultimul preot de țară, pînă la înalți prelați cu pretenții și doctorate date prin occident, se găsesc suficienți care să se lase ademeniți de un ban pentru biserică, de un avantaj personal sau de o parohie mai bună. Și, cum preoții par să fi învățat și ei că totul în lume se plătește, sînt dispuși, pentru orgolii omenești,să calce totul în picioare și să se pună, uneori fățiș, în slujba PSD. Au fost atîtea momente jenante de acest fel în ultima perioadă, încît nu m-ar mai mira dacă aș vedea pe la vreo manifestare vreo față bisericească care să poarte în mînă stegulețul cu PSD sau un tablou cu chipul unui candidat.
Și totuși, în lumea noastră bolnavă, lipsită de repere, biserica este poate ultimul jalon care ne-a mai rămas. Bisaericaar trebui să rămînă acolo unde îi e locul: în sufletele și conștiințele noastre. Nimeni nu are dreptul să ne-o confiște. Iar cei care se întrec astăzi să trtansforme biserica în agent electoral poate ar fi bine să nu uite că Sfînta Scriptură spune că „Dumnezeu, celor mîndri le stă împotrivă, iar celor smeriți, le dă har”.
Lasă un răspuns