Editorial pentru joi, 9 octombrie

EDITORIAL

Bobîrnace europene

Ștefan RADU

După lecturarea raportului de țară întocmit de Comisia Europeană rămîi cu un gust amar: aceleași probleme pentru care am mai fost sancționați de cîteva ori pînă acum – tendințe din partea mediului politic de a subordona presa, corupție la nivel înalt, lipsă de voință politică în aplicarea legilor ș.a. – revin în prim-plan, dovedind astfel că schimbarea la față a României este doar pe hîrtie. Pînă și acordarea statutului de economie de piață funcțională pare a fi un gest de bunăvoință neargumentat faptic. Oficialii europeni s-au plictisit și ei să tot repete aceleași reproșuri; ne-au dat notă de trecere cu speranța că unele dintre năravurile proaste de pe la noi se vor schimba din mers…
Reacția guvernanților noștri este previzibilă: discursurile lor vor fi focalizate pe aspectele pozitive. Fragmentul de frază referitor la independența justiției – de exemplu – va fi interpretat ca un succes al actualului cabinet. Numai că nu prea avem ce sărbători: vesticii au apreciat promulgarea legii prin care Consiliul Suprem al Magistraturii primește atribuții complete în organizarea sistemului juridic românesc. Nimic altceva! Este o lege ca oricare alta și dacă ar fi să vedem ce s-a întîmplat cu alte sute de acte normative atunci entuziasmul produs de aprecierea din raport se duce pe apa sîmbetei. De altfel, problemele din acest domeniu țin mai ales de mentalitate, decît de sistem. într-un sondaj – citat și de membrii Comisiei Europene – care a garantat anonimatul intervievaților, numeroși judecători au recunoscut că au primit telefoane de la ocupanții unor înalte funcții în stat sau că au fost momiți cu șpăgi considerabile pentru a schimba sentințe. De ce – mă întreb – nici unul dintre aceștia nu a ieșit în public, la momentul respectiv, pentru a spune cine și cum exercită presiuni? O lege – oricît de bună ar fi ea – nu va schimba un judecător lipsit de coloană vertebrală, obișnuit să vibreze la solicitarea unui ministru sau mai știu eu cărui lider de mare partid. Presiunile se pot exercita și asupra soților, copiilor sau părinților…
Dar să revenim la raportul de țară. Cea mai neliniștitoare frază se referă la posibila monitorizare la care putem fi supuși chiar și după finalizarea negocierilor de aderare. Asta ar echivala cu amînarea primirii statutului de membru UE cu încă un an. Dincolo de posibila noastră vină există și interese internaționale. Cercuri importante susțin ideea unei aderări în trei: Bulgaria, România și… Turcia. De aceea ar fi necesară o prelungire a programului pentru a oferi Ankarei răstimpul pentru a se alinia la start. Scenariul – păgubos pentru noi – s-a născut din temerea susținătorilor Turciei că după primirea Bulgariei și României următorul val va fi incert. Dacă diplomația noastră nu acționează eficient, atunci putem fi victime ale unor jocuri de interese obscure. Devine, dintr-o dată, extrem de necesară concentrarea ministrului de Externe, dl Mircea Geoană, asupra acestor probleme vitale pentru țară. însă cum să mai aibă timp de diplomație cînd, braț la braț cu ceilalți colegi de cabinet, gardați de secretarii de stat (precum ăia patru-cinci sosiți la Bacău), umblă prin țară, în lung și-n lat, pentru a face campanie partidului de guvernămînt (pe bani de la buget)! Țara arde (în focurile aprinse la Consiliul Europei), iar baba (candidat la parlamentare) se piaptănă… Pe agenda diplomatică se adună probleme grave – Ukraina, Transnistria, relațiile cu Moldova, negocierile de aderare – și nu prea mai are cine să se mai ocupe și de ele… de diplomație cînd, braț la braț cu ceilalți colegi de cabinet, gardați de secretarii de stat (precum ăia patru-

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!