EDITORIAL Rafinata artă a diversiunii

Ovidiu PAULIUC

Pe la mijlocul acestei săptămîni, ziarul nostru, alături de alte ziare naționale, au relatat că procurorii au decretat neînceperea urmăririi penale în cazul celor care au organizat „Tombola Constituției”. Un fapt real, un subiect bun pentru a fi livrat cititorilor, singurii care decid dacă e bine sau nu ce s-a întîmplat. Un articol care încheia o poveste începută în octombrie 2003, cînd consilierii locali băcăuani și șefii lor au decis că la urnele referendumului pentru noua Constituție trebuie atrași cît mai mulți cetățeni, prin orice mijloace, chiar și ilegale. De altfel, finalul întîmplării nu a mai mirat aproape pe nimeni, pentru că totul este posibil într-un oraș în care mai toți șefii instituțiilor cheie au spinările încovoiate, ca mulțumire că au fost numiți la curte. Apariția articolelor a declanșat însă, din partea celor vizați, o reacție cel puțin deplasată. Imediat, trepădușii de casă au emis un comunicat în care îl denigrau pe unul dintre corespondenții al cărui articol a apărut în presa centrală. Hîrtia a luat calea redacției „Evenimentului Zilei”, care găzduise articolul, unde nici nu a fost băgată în seamă. În schimb, i s-a acordat un spațiu generos în ziarul primarului, unde proletarii s-au zburlit împotriva celor care au tulburat tihna găștii.

Mai-marii care conduc orașul nu scapă nici un prilej ca să spună că ziariștii sînt proști și urîți și trebuie pus biciul pe ei. În ultima vreme, au devenit extrem de sensibil la orice li se pare că ar fi atac prin presă, mai ales că se apropie alegerile, iar pozițiile cheie trebuie păstrate cu orice chip. Metodele prin care răspund la așa-zisele atacuri de presă au devenit tot mai perverse. Armele principale pe care le folosesc sînt denigrarea, dezinformarea și amenințările fățișe, adică diversiunea atît de folosită și eficientă la vreme de dictatură. Din nefericire, au la îndemînă suficiente pîrghii prin care își pot șlefui imaginea, dar, din fericire, există numeroase semnale că cititorii de ziare, în afara celor care urmăresc doar anunțurile mortuare, au început să își dea seama care este adevărul.

Metodele s-au rafinat, indiscutabil, față de anii de debut, direct proporțional cu prada din ce în ce mai consistentă pe care au acumulat-o și pe care o au de păzit. Aflu, de exemplu, mai zilele trecute, că secretara unui important șef politic al județului le face dosare ziariștilor incomozi. Unde locuiesc, ce datorii au, cu cine și pe unde își pierd timpul etc. Sună cunoscut? Credeați că au trecut timpurile alea? Aceleași metode le practică și cîțiva oameni din aparatul Primăriei. Adună informații cît mai multe și compromițătoare, ca să le publice cînd vreun rebel se pune de-a curmezișul. Nu se ocupă oricine de astfel de probleme, ci oameni care au avut legături foarte strînse cu „secu”, de unde provin și metodele.

Discreditatea ziariștilor incomozi este una dintre metodele favorite ale grupurilor cu interese ascunse sub masca legalității și, probabil, va fi folosită din plin în lunile ce urmează. Va funcționa din plin și dezinformarea, livrată prin canalele personale, la fel ca și amenințările sau șantajul. Nu ne putem aștepta la nimic bun din partea unor grobieni nesătui de putere și avere, mai ales în plină campanie electorală. Așa că, lăsați cititul anunțurilor de mică publicitate și treceți la treburi mai serioase, că poate scăpăm de ei.