Ștefan RADU
Au fost de-ajuns două zile de viscol pentru ca planurile electorale ale liderilor politici să treacă într-un plan secund. La prima rafală de vînt mai serioasă, conducerea de astăzi a țării a făcut cale întoarsă de la Milcov, acolo unde în urmă cu aproape un veac și jumătate o generație de mari oameni de stat au transformat în realitate visul unificator al românilor. Acum – mai mult decît cu alte prilejuri – s-a revelat dimensiunea formală a acestor manifestări. Dacă ar fi fost soare și timp frumos, atunci valuri de discursuri mobilizatoare s-ar fi revărsat peste participanții la asemenea chermeze. O bătrînică din Focșani, intervievată la televiziune, a declarat direct: „Dacă mi-ar fi dat ceva, veneam mai de dimineață și stăteam mai mult!”… Așa s-au învățat oamenii: cînd vin în urbea lor oaspeți importanți, primăria, prefectura, cineva din conducere „dă ceva”, o măslină și o țuică să mai amăgească foamea și frustrarea de peste an.
Mofturile naturii ne-au arătat cît de fragili sînt cei care se burzuluiesc zi de zi la națiune. Undeva, între Bacău și Roman, au rămas în zăpadă cîțiva politicieni importanți, de orientări doctrinare diferite. Pe de o parte domnii Hrebenciuc și Mihăilescu, pe de cealaltă parte dl Stolojan și însoțitorii săi, au fost nevoiți să ceară ajutorul celor care dau la lopată ori de cîte ori politica se împotmolește. Dintr-o dată, strategiile meticulos pregătite s-au văzut anulate de vremea rebelă. Poate este un semn: anul electoral care abia a început va rezerva, oare, celor intrați în campaniile electorale nenumărate momente incontrolabile? Nu doar candidați-surpriză veniți din America sau de-aiurea, nu doar echipe de manipulare a opiniei publice importate din Israel și SUA, nu doar miliarde aruncate pe broșuri, afișe, fluturași sau stegulețe, dar și boli, inundații, incendii, conflicte zonale etc. Pentru asemenea momente, politicienii noștri par mai puțin pregătiți. Unii s-au grăbit să se adăpostească de vijelie prin locuri mai călduțe, alții – precum premierul – au optat pentru preluarea responsabilităților din cadrul comandamentului național de urgență (așa cum era normal), iar cei care s-au adaptat cel mai bine din mers au fost liberalii. Aceștia, contrar tuturor previziunilor meteorologice, au continuat drumul spre Iași, acolo unde aveau o consfătuire importantă pentru desemnarea dlui Stolojan drept candidat la prezidențiale. Astfel, ei au ajuns în inima Moldovei la momentul oportun pentru a intra în simbolica Horă a Unirii alături de localnicii care nu s-au speriat nici acum 150 de ani, nici acum. Cîștigul de imagine este esențial, chiar dacă majoritatea televiziunilor au evitat să ofere date complete despre acest moment îngropat mediatic sub tone de imagini cu miniștri și șefi de prin administrația publică.
La urma-urmei, cui i-a mai ars de politică în aceste zile?! Nămeții care au pus în pericol viețile multor bolnavi, avariile în sistemul energetic, căderea parțială a rețelei telefonice au anulat toate disputele doctrinare. Adevărații eroi au fost militarii, polițiștii, cadrele medicale, drumarii, cei care și-au făcut meseriile cu seriozitate și au asigurat funcționarea în limite normale a comunității. Am trăit, poate, cea mai interesantă sărbătoare națională din ultimii ani. Politicienii nu au mai avut ocazia să monopolizeze un moment cu adevărat emoțional pentru români, iar oamenii au trecut curat peste aceasă zi. Dincolo de neajunsurile pe care viscolul le-a provocat, iată că există și o parte bună care ne-a reamintit faptul că istoria este una singură și nu aparține unui partid sau altuia. Am fi îndreptățiți să credem că anul acesta vom avea parte de mai multe fapte și mai puțină gargară, însă nu depinde doar de noi…
Lasă un răspuns