Eduard ADAM
Comisia de Disciplină a Colegiului Medicilor l-a sancționat pe doctorul Ionel Checheriță pentru că a tratat superficial o pacientă. E drept, forul suprem al medicilor băcăuani i-a dat chirurgului amintit doar un avertisment, însă e bine măcar că l-a „tras de urechi”. Femeia care l-a reclamat a fost nemulțumită de felul în care medicul s-a ocupat de ea. Ea susține că a fost consultată pe hol, iar doctorul i-a scris rețeta în fugă, pe un perete din holul secției. Și bine a făcut că și-a spus păsul. La fel de îmbucurător e faptul că șefii Colegiului au reacționat imediat. În anii trecuți, același organism era ca și inexistent. Exista doar pe hîrtie. Deși au fost cazuri strigătoare la cer, medicii învinuiți de pacienți nu au fost sancționați. Cei în halate albe erau, practic, de neatins.
Nu sînt adeptul sancțiunilor cu orice preț, al răzbunărilor. Nici nu am pomenit în mod voit numele doctorului Checheriță, care, foarte probabil, în general, își face munca onorabil. S-a întîmplat să fie el cel avertizat. Însă cred că atunci cînd un pacient reclamă un medic, e bine ca persoanele în drept să verifice măcar dacă sesizarea se probează sau nu. E un pas înainte făcut pentru responsabilizarea cadrelor medicale. Care, deși fac o meserie în care fiecare caz este o experiență nouă, trebuie să învețe să răspundă dacă au călcat strîmb. Tragerea la răspundere a doctorilor care își bat joc de pacienți și, implicit, de munca lor e un imbold și pentru pacienți. Oamenii trebuie să învețe să-și ceară drepturile. Doar plătesc bani pentru sănătatea lor, nu?! Românii au un mare handicap la acest capitol. Am auzit numeroase persoane, oameni învățați, spunînd că renunță să reclame, fiindcă și-așa nu le face nimeni dreptate. Cumva motivată reacția lor, dacă ținem cont că în anii trecuți, în Bacău curgeau reclamațiile la adresa unor doctori, dar nimeni nu i-a deranjat nici măcar cu o întrebare.
Îmi place să cred că startul bun al noului Colegiu al Medicilor va avea și o continuitate. Că totul nu a fost doar un balon de săpun, iar că următoarele sesizări din partea cetățenilor nu vor fi uitate undeva într-un sertar. Acum, e drept că nici doctorii n-ar trebui să lucreze zilnic cu teama că un pacient îl va reclama că nu i-a zîmbit la vizita de dimineață. Deși, sincer, mă îndoiesc că doctorii noștri de astăzi, unii fără reacție dacă nu le-ai plasat plicul cu bani în buzunarul halatului, vor deveni atît de atenți într-o perioadă record. Ei trebuie să înțeleagă, însă, că de la ei poate pleca schimbarea. Dacă ei vor învăța să-l trateze pe bolnav cu responsabilitate și omenie, și asistenta sau infirmiera din subordinea lui vor fi obligate la o atitudine similară. Eu personal cred că situații de genul în care îi dai infiermierei bani și ea tot te uită cu zilele într-un salon, sau cînd o rogi ceva, suferind fiind, iar ea se face că nu te aude pînă nu-i dai dreptul trebuie să dispară din viața noastră. Trebuie. E singura noastră șansă. Și ține doar de noi.
Lasă un răspuns