Editurile publică tot felul de kitsch-uri

Ce-i trebuie unui tînăr pentru a scoate o carte? Valoare? Bani? Relații? Aceste întrebări și le pun, probabil, mulți dintre cei atrași de arta scrisului, dornici să-și vadă numele pe coperta vreunui volum de poezie sau proză. Cum librăriile noastre sînt înțesate de cărți, unele dintre ele de o valoare îndoielnică, i-am întrebat pe cîțiva dintre cei ce conduc anumite edituri să ne explice într-un fel sau altul cum se derulează această activitate n orașul Bacău.
Profesorul și consilierul editorial Ioan Dănilă a avut de-a face cu persoane care au venit și i-au pus un manuscris în brațe pentru a-l tipări. „Au venit și m-au întrebat cît mai costă să scoată o carte. Le-am explicat că o editură nu reprezintă ceva de genul prestări servicii. Au plecat destul de deranjați. Cel mai important lucru este ca manuscrisul să fie publicabil. Iar această decizie o ia consilierul editorial, pe care ar trebui să-l aibă orice editură care se respectă. Cine nu are așa ceva, nu se poate numi editură. Acea instituție reprezintă doar o societate de prestări de servicii și nimic mai mult”, a precizat Ioan Dănilă. După părerea sa, situația editurilor din România s-a schimbat mult după 1993, cînd s-a dat liber tuturor celor interesați de acest capitol. Situația a scăpat însă de sub orice control pînă sus la nivel de minister.
„Sîntem într-o criză de autoritate științifică și culturală. Pînă prin 1993, Ministerul Culturii și Cultelor chema consilieri editoriali din țară pentru a le verifica programul editorial. Acum nu se mai întîmplă așa ceva și este păcat”, a mai spus Ioan Dănilă. Nemulțumirea editorului băcăuan sînt cu atît mai mari, cu cît există manuscrise de valoare, care zac nepublicate, deoarece ministerul nu alocă bani decît preferențial. „Există un manuscris autobiografic, Titus Hotnog, care ar fi trebuit să apară în 1990 la Editura Minerva. Cum situația s-a schimbat la această editură, volumul cu pricina nu a mai fost editat. Normal ar fi ca Ministerul Culturii să dea bani pentru tipărirea lui. Or, Ministerul alocă niște bani pentru a sprijini anumite apariții editoriale. însă și le împart tot lor, acolo”, a precizat Ioan Dănilă.
Pentru Cornel Galben, consiler editorial la o altă editură locală cunoscută, cel mai important lucru este calitatea texului, și apoi resursele financiare. „în primul rînd, contează calitatea texului. Dacă e cu adevărat literatură, un editor se angajează să o publice. Apoi, contează și resursele financiare, deoarece cel interesat trebuie să-și plătească volumele. Cum astăzi tirajul a scăzut, media anuală la editura la care colaborez fiind de 300 de cărți pe an, au crescut costurile. Plus că a apărut și TVA-ul pe carte”, a explicat Cornel Galben. Cu toate acestea, consilierul Galben a recunoscut că există „foarte mulți care editează cărți doar pentru bani”.
Cărțile apărute la edituri doar pentru că s-au băgat bani serioși reprezintă, de cele mai multe ori, o necunoaștere a adevărului de către sponsorii înșelați de cei apropiați. „Aceste cărți fără valoare pe care le întîlnim în librării sînt susținute de sponsori care nu au avut șansa de a avea o cultură oarecum specializată. Ei se pricep la management, la economie, dar nu la cărți. în mod normal, acești sponsori ar trebui să dea un telefon la filiala Uniunii Scriitorilor și să întrebe. Noi putem citi manuscrisele și putem face referate privind calitatea acestora. Uniunea Scriitorilor este dispusă să participe la această purgare a mediului cultural”, a declarat Viorel Savin, secretarul general al filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România. La editura la care colaborează Viorel Savin nu sînt acceptați „decît autori care vin cu o recomandare din partea unui scriitor sau poet consacrat”. în opinia sa, oamenii cu bani, sponsorii, ar trebui să se înconjoare cu persoane de calitate, care să-i sfătuiască și să le explice adevărata situație a unui manuscris. „N-ar trebui să uităm că Mecena a fost un om bogat, nu foarte cult, care s-a înconjurat de oameni buni. Iar numele lui este pomenit și acum, peste mii de ani. Șansa unui om de afaceri de a rămîne în istorie peste sute de ani este aceea de a fi alături de un pictor, un scriitor, un poet, un artist”, consideră Viorel Savin. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!