Eduard ADAM

învățămîntul băcăuan trece printr-o perioadă mai mult decît sumbră. Inspectoratul Școlar Județean (ISJ) se chinuie de luni bune să găsească oameni competenți care să conducă școlile. Demersul mai marilor din sistem n-a dat roade pînă acum, iar chestiunea riscă să se acutizeze și să devină un fenomen. în acest moment, 143 de școli din județ nu au stăpîni. S-a organizat concurs, însă doar 16 dascăli s-au luptat și au și obținut fotoliile de directori generali. Pentru alte trei posturi de directori adjuncți s-au înscris în cursă patru cadre didactice, care vor intra la examinare zilele următoare. Rămîn, așadar, 124 de unități școlare fără directori.

Directorii nu se mai îngrămădesc să ocupe funcții de conducere fiindcă și-au dat seama, în timp, că nu rentează. Pentru banii puțini pe care-i iau de la stat, au înțeles și ei că n-are rost să aibă bătăi de cap. în timpul liber rămas pot face pregătiri în particular și ies mult mai bine. Dacă ocupă posturi de directori generali sau adjuncți, s-a dus cu timpul lor liber. Nu mai primesc bani din pregătiri, sînt obligați să facă proiecte pentru școli, trebuie să atragă fonduri, să facă reparații, iar dacă ceva din toate astea iese rău, oricare din ei poate fi tras la răspundere. Asta, dacă dau concurs și semnează un contract managerial. Dacă nu, pot aștepta să fie numiți de ISJ. Așa obțin și funcție, și nici nu pot fi trași prea tare de urechi, în caz că se descoperă că lasă unitățile școlare de izbeliște.

Primul impuls este să-i condamni pe profesori că nu își asumă anumite responsabilități. Dacă te gîndești însă la salariile jenante pe care le primesc și la indemnizația infimă pentru funcția de conducere, devii subit mai rezervat. Școlile rămase fără directori sînt în general la țară. Acolo unde naveta-i grea, școlile n-au nici de unele, iar elevii sînt slab pregătiți și vin doar ca să mănînce cornul și laptele date de stat. Nimănui nu i-ar conveni să-și lege de gît așa o piatră de moară. Școlile stau să cadă, deci sînt multe de făcut. Profesorii sînt mai toți suplinitori, așa că n-ai cum să le ceri să predea lecții la un standard ridicat. Elevii, cei care mai vin pe la ore, abia așteaptă să sune clopoțelul, fiindcă știu că au de dus vaca la păscut. Ce mai, să tot fii director într-un cătun uitat de toți și de toate.

Așa stînd lucrurile, ajungi să spui că înscrierea la concursul de director a zece cadre pentru peste o sută de posturi vacante în ditamai județul este o adevărată victorie. De vină nu sînt nici dascălii care stau deoparte, nici șefii din învățămîntul băcăuan, fiindcă nu ei stabilesc salariile de mizerie, ci e o problemă mai amplă, de sistem. Ce a sărit însă în ochi a fost că unii inspectori școlari s-au opus grevei profesorilor. Poate e imoral ca dascălii să facă grevă la început de an. Dar la fel de nefiresc este să pui un dascăl să semneze că e mulțumit cu leafa primită. Și să îi ceri să facă asta, deși tu, profesor care a trăit mulți ani dintr-o leafă de nimic, știi că mulți dintre ei, după o viață de muncă, au doar un rînd de haine bune cu care merg în fața elevilor. Puști în fața cărora tu, copleșit de nevoi și de griji, trebuie să fii detașat, coerent, dar și lipsit de orice tentație. Oare cîți reușesc această performanță?ie, ci e o pro

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!