Elitele vechi, elitele noi

Val CONDURACHE

într-o emisiune recentă la Realitatea TV, Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu au pus în discuție o temă apăsătoare pentru mediile intelectuale românești, aceea a elitelor. De ce această temă apăsătoare? în primul rînd pentru faptul că aceste elite, supravegheate atent, monitorizate pas cu pas, cenzurate, uneori interzise în perioada comunistă, au stat, cu toate acestea, în centrul atenției, în mare parte chiar datorită interdicției la care au fost supuse. în orice societate sau organizație, disidentul, opozantul are un statut privilegiat. Cu toate că societatea comunistă părea să se eternizeze în Estul Europei, în mentalul colectiv a persistat dacă nu convingerea, atunci măcar speranța unei deschideri. Elitele intelectuale au fost consacrate ca purtătoare ale acelei speranțe. Ele au fost, tacit, mandatate să stăvilească, prin opera scrisă, dar și prin prestația civică, asaltul mediocrității. Sprijinite de posturile de radio din Occident, personalitățile epocii comuniste au menținut niște standarde omologate în perioada interbelică și, prin simpla prezență, s-au constituit în modele pentru generațiile în formare. Pentru a evita martirizarea lor, dar și pentru a lăsa impresia că statul totalitar nu este chiar atît de impermeabil la valorile spiritului și ale democrației, aceste elite au beneficiat de un statut aparte după anii 80. Marginalizate din punct de vedere profesional și administrativ, ele au fost lăsate să funcționeze în planul intelectual. Publicarea operelor se negocia dur, se amîna, uneori apăreau concesii de o parte sau alta, și tocmai această hărțuială le întărea autoritatea. în spatele acestor elite au stat în așteptare alte elite, în formare, dar mai ales un public receptiv la mesajul elitelor. Cei aleși și consumatorii operei lor s-au susținut reciproc și împreună au rezistat la opera nivelatoare a sistemului comunist. E interesant de precizat și faptul că scrierile intelectualilor disidenți ori numai incomozi erau procurate pe sub mînă și citite pe ascuns chiar și de oameni ai sistemului.
Democrația a adus schimbări importante pe scara valorilor. într-o primă etapă, elitele s-au angajat în mișcarea civică de democratizare, cu riscurile de rigoare. Elitele erau preferate în turnul de fildeș, nu în mișcările de stradă. Prezența lor a fost benefică în politica de după 1989, dar a dus și la o eroziune a imaginii, greu de oprit. în mentalul colectiv, locul unui filosof, al unui scriitor este în lumea cărților. Apropierea filosofului și a scritorului de zona politică a fost percepută ca o apropiere de putere. Statutul de vedetă de care elitele au beneficiat înainte de 1989 le acorda, indirect, și accesul la o anumită putere. în mod paradoxal, intrarea în politică a aruncat o umbră de suspiciune asupra intenției elitelor de-a cîștiga întreaga putere. Și cu toate că elitele și-au sacrificat timpul și energia pe care le-ar fi putut cheltui pentru desăvîrșirea operei, percepția publică a fost diferită: Cîtă putere vor aceste elite? Elitele în formare au rămas în continuare în planul al doilea, glasul lor nu s-a auzit în vacarmul din anii 90-94, iar consumatorul operei intelectualilor de elită a făcut un pas înapoi, dezamăgit cumva de prezența în piața publică a idolilor de altădată. Elitelor de altădată li s-a amputat o dimensiune, aceea de vedetă. Vedete au devenit politicienii, cîntăreții, gazetarii. Democrația a scufundat cumva „Titanicul” de altădată. Pe de o parte, elitele noi sînt tot elitele vechi, însă „vedetele” noi sînt cu totul altele, pe gustul și pregătirea unui alt consumator de cultură. Procesul este ireversibil și nici măcar nu mi se pare dramatic. Scara de valori se măsoară în rating, la fel cum înainte de 1989 notorietatea se cîntărea în tiraje. Victimă e doar o generație de mijloc, care nu a apucat să-și trăiască momentul de glorie, aflată în umbra fostelor elite, și nu și-l trăiește nici acum, pentru că modelul de glorie adoptat este unul pentru un timp revolut. mediile intelectuale românești, aceea a elitelor. De ce această temă apăsăto

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!