Emil Vamanu pescuiește de cînd era copil

Emil Vamanu, directorul Direcției Apelor Siret, își consumă timpul liber tot în preajma apei. Cea mai mare plăcere a lui este să stea pe malul apei și să prindă pește. A moștenit acest microb de la tatăl lui, care era un om bolnav după pescuit. „Totul a început încă de pe vremea cînd eram copil. Tata mă lua vrînd-nevrînd la pescuit, iar eu trebuia să merg cu el fără să comentez. Pe bicicleta tatălui meu aveam un scăunel și acolo stăteam cînd ne îndreptam spre baltă. Tatăl meu avea un obicei, acela de a merge la pescuit doar în cursul săptămînii”, își amintește Emil Vamanu. A devenit pescar împătimit pe vremea studenției, la Iași. Avea mare grijă ca vara, în vacanță, să fie liber și să meargă la pescuit cu prietenii. Era cea mai mare plăcere a lui să stea ore în șir pe malul apei cu undița în mînă. „Trăgeam pe brînci să nu am restanțe pe vară ca să pot merge liniștit la pescuit. Tata îmi făcea pe acea vreme schițe pe hîrtie ca să îmi arate care sînt cele mai bune locuri pentru pescuit.
Acum nu mai am timp să mă duc așa de des la prins pește. Mi-a plăcut la nebunie apa încă de mic. De aceea mi-am ales și profesia asta, pentru care pun multă pasiune”, a adăugat directorul Vamanu.
Ca orice pescar care se respectă, Emil Vamanu își amintește cu plăcere de cel mai mare pește pe care l-a prins și care cîntărea 13 kilograme. Nu a fost o cifră cu ghinion, pentru că în cartea personală a recordurilor se mai înscrie o performanță pe care orice pescar și-ar dori-o. Cea mai mare cantitate de pește realizată într-o zi cîntărește 42 de kilograme și a fost prinsă pe lacul de la Răcăciuni.
„Eu am avut întotdeauna un feeling al meu de a nimeri locurile bune. Am mers odată cu niște prieteni la pește, iar eu am mi-am ales locul după ce mai întîi m-am orientat. Am făcut o alegere foarte bună, pentru că am început să prind pește după pește, spre disperarea prietenilor mei, care au așteptat mult și bine cu undița în apă. Mi s-a întîmplat de cîteva ori să mă trezesc că mi-am uitat momeala acasă și a trebuit să caut rîme prin gunoaie. De obicei, eu prepar chiar și binecunoscuta mămăligă cu arome. Am folosit halva, cînepă și vanilie. Am prins pește chiar și fără undiță. Eram cu barca pe lacul de la Orbeni și, pentru că am văzut că nu prind pește deloc cu undița, m-am reprofilat rapid pe mincioc și am tras 14 kilograme de plătică. Alți pescari care erau pe acolo m-au văzut și au venit imediat la mine să le arăt cum fac”, și-a amintit cu plăcere Emil Vamanu.
Directorul Vamanu are și o mulțime de amintiri legate de femei-pescar care au reușit performanțe neașteptate. Orgoliul de pescar i se activează cînd își amintește de zilele cînd reprezentantele sexului frumos au prins cantități impresionante de pește după ce soții lor le-au pregătit undița, ba chiar le-au tras și captura din baltă.
Peștele prins de Emil Vamanu este preparat de soția acestuia, sub cele mai diverse forme. De curățatul lui este responsabil pescarul însuși, care că se dă în vînt după peștele la tavă, gătit de soție. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!