Eroi au fost

Escadronul de cavalerie Bacău

Sfîrșit de iunie 1876. Ploua mărunt. La marginea de vest a Bacăului se ridicase o mică așezare din corturi. Din când în când, se aud goarnele răsunând. Călăreții vin sau pleacă. S-au adunat aici, cu inima bătând de emoție și dorința arzătoare de a lupta pentru independența țării, cavaleriștii voluntari din județele Roman, Neamț și Suceava. Colonelul Roznovanu, comandantul „Brigăzii de cavalerie” e ocupat până peste cap. Apa i-a trecut prin pelerină, udându-l până la piele. Dă ordine scurte pentru distribuirea muniției, armamentului și a furajelor. âi sare în ajutor colonelul Alexandru Peretz, comandantul „Regimentului 8 călărași”. Pune umărul la o căruță împotmolită în glod. Deodată, goarna sună prelung. Se aud noi ordine. Primele rînduri de călăreți ai regimentului se pun în mișcare. în frunte, mândri de uniformele lor și nerăbdători de a lupta se află „Escadronul de cavalerie Bacău”, format din „flăcăii văilor Siretului și Trotușului”. La comanda lui este „chipeșul, destoinicul și viteazul căpitan Alexandru Șeptilici”. Este ajutat „îndeaproape de sublocotenentul Gheorghe Stârcea”. După un lung marș, regimentul ajunge la București, fiind întîmpinați cu flori și entuziasm de către locuitori. Aici, se refac efectivele, se întregește tehnica de luptă. Apoi, unitatea se deplasează spre Oltenița.
Pe 8 iulie, „Escadronul Bacău”, i-a poziție pe malul Dunării.
Au loc și câteva ciocniri cu inamicul „pornire din inițiativa comandanților de a da ochii cu vrăjmașul secular”. în galop se trece de Nicopole, băcăuanii călărind întins spre Plevna. Avea misiunea de a face „siguranța trupelor române ce se îndreaptă spre Grivița, între vămile Osma și Vid și să sprijine trupele rusești”. Turcii le dau des de furcă. Zi și noapte au loc hărțuieli cu ei.
Bravii călăreți pornesc la luptă „scoțând chiote ca la nuntă” și învârtind sabia cu mult meșteșug. Fac adevărate minuni de vitejie. Sunt acolo unde-i greul. Sarjează la Belarda, nimicesc o grupare inamică la Novoselți, risipesc altele la Inovo, Alvagi, devin de temut în luptele de la Smârdan.
„Ghiaurii escadronului” bagă spaima în inimile turcilor. Sunt cei care parcă au „șapte vieți”, Gheorghe Grigorescu, Constantin Căplescu, Ion Musteață… Acolo, pe câmpiile Bulgariei, sună goarna. „Escadronul Bacău” se află „în careu”. Mai emoționați decât în luptele cu inamicul, sunt acum Alexandru Șeptilici, Gheorghe Stârcea, Teodor Gheorghiu. Pe pieptul lor strălucesc minunatele decorații românești, „Crucea de ofițer – Steaua României” și „Virtutea militară”. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!