Eroi au fost

Copiii victoriei

București – 8 octombrie 1878, ora 8,00 dimineața. De la „Arsenal” se trag 21 de salve de tun. La „Băneasa”, 20.000 de ostași români, veniți direct de pe cîmpurile de luptă din Bulgaria, așteaptă semnalul pentru a începe defilarea pe sub „Arcul de Triumf”. Sînt acei bărbați de granit pe care nimic și nimeni nu i-a împiedicat să consfințească prin sînge Independența României. Alături de ei sînt tunurile și steagurile capturate de la inamic.
Ora 10,00: Calea Victoriei (fostă Mogoșoaiei) este înțesată de lume, circa 50.000 de persoane – după cum aprecia „România liberă”: „Calea Victoriei, mai ales (aprecia „Presa”) devenise nefrecventabilă, atât era de imensă mulțimea grămădită pe tot lungul și latul întinderii sale”. Clădirile din oraș sunt împodobite, la ferestre și balcoane, cu „panouri luminoase în mai multe culori și cu inscripții patriotice, între care versuri din cunoscutul imn „Deșteaptă-te române”, pe fațada hotelului «Manu» flutură uriașe stindarde, iar deasupra intrării Teatrului Național e un soare imens «înconjurat de armele țării»”.
Scăldate în lumini sunt „Clubul militar”, „Piața Universității”, alte hoteluri, iar statuia lui Mihai Viteazul este împodobită cu mari cununi de flori. Și „mai la vale – scria un ziarist al timpului – dăm de Palatul Daciei, care este – am putea zice – cel mai frumos decorat: un grandios panou transparent strălucea în față-i purtând imaginea Daciei, cu felurite inscripții, între care cea principală este „Onoare armatei române victorioase”. Dar cel mai important este „Arcul de Triumf” de la capătul „Șoselei Kiseleff”. Pe capitelul lui se află, sub statuia „Victoriei”, inscripția „Apărătorii Independenței” și dedesupt „Orașul București”. Mai jos, cu litere mari sunt înscrise datele bătăliilor și localitățile: Grivița, Opanez, Plevna, Rahova, Smârdan, Vidin, Ancer-Palanka, Lam-Palanka. De-o parte și de alta s-au ridicat tribune și „loja domnească”. Aici și-au luat locul „autoritățile centrale, corpul diplomatic, membrii Academiei Române, militari străini, reprezentanții județelor (printre care și cei din Bacău), ai presei și marii multilați ai războiului, ca și reprezentanți ai diferitor societăți culturale din Capitală, românești, germane, evreiești, maghiare”. Firește, nu lipsesc „elevii cu directorii, profesorii și steagurile lor”.
Ora 12,00 fix: o goarnă care a fost folosită în atacul de la Grivița răsună prelung. Cei 20 000 de soldați încremenesc ca o stană de piatră. în ochii lor se citește bucuria izbînzii celei mari. Călare, apare prințul Carol, urmat de ofițeri din Marele Stat Major. în urale trece în revistă bravii ostași români, cei care au probat pe câmpurile de luptă că «din stejar, stejar răsare» și «din vultur, vultur naște». Apoi urmară o comandă scurtă. Prima unitate, având în frunte pe prinț, comandantul suprem al armatei, se îndreaptă spre Arcul de Triumf. Rînd pe rînd unitățile, în aplauzele și ovațiile unei uriașe mulțimi, care în unele locuri rup rîndurile ca să-i îmbrățișeze, sar să le ofere flori, trec pe sub Arcul de Triumf. E un adevărat delir, muzica militară abia dacă se mai auzea… Emoționat pînă la lacrimi, din tribună îi salută cel ce le-a cîntat în versuri nemuritoare vitejia, băcăuanul nostru, Vasile Alecsandri.
După retragerea soldaților urmară un spectacol festiv în Sala Teatrului Național. Un cor alcătuit din câteva sute de persoane cântă «Imnul gintei latine». Alecsandri, aflat în lojă, are ochii în lacrimi. Pe scenă se urcă apoi actorul D. Demetriade, care recită „Odă la armata română”, a poetului Scipione Bădescu. Sala ovaționează frenetic. în aplauze nesfîrșite, încheie și Matei Millo rolul lui Barbu Lăutarul. Entuziasmul capătă dimensiuni de nedescris atunci când sunt interpretate o suită de dansuri naționale. Afară, pînă seara târziu, mulțimea se îndreaptă spre case, după o tradițională retragere cu torțe.
Ce a însemnat manifestarea de la 8 octombrie 1878? Iată ce scria „România liberă” din 10 octombrie: „Gloria cu care a intrat înconjurată armata în Capitală a înălțat sentimentul de demnitate al poporului român. Acum vrem și putem să fim un stat liber și independent și întru aceasta avem un scut puternic în brava armată. Faptele ei de peste Dunăre, care le-am sărbătorit, ne-au umplut inima cu noi credințe și cu frumoase speranțe. Am sărbătorit reînvierea gloriei străbune și credem că zilele de restriște și umilire nu se vor mai întoarce!” (Selecție și prezentare de Eugen ȘENDREA)ecia „Presa”) devenise nefrecventabilă, atât era de imensă mulțimea grămădită pe tot lun

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!