Eterna dispută real – uman

• umaniștii cred că ei sînt mai profunzi, iar cei de la profilul real cred că ei sînt mai pragmatici • de o parte sau de alta a baricadei, fiecare are impresia că este cel mai tare

Orice persoană este pusă la un moment dat în ipostaza de a alege, de a lua o hotărîre care îi marchează în mod hotărîtor viața. Așa a fost și alegerea profilului la începutul liceului. Fiecare, în funcție de aptitudinile pe care le are, s-a îndreptat fie spre profilul uman, fie spre domeniul real. După cum se știe, diferențele între cele două arii sînt numeroase și vizează obiecte de studiu diferite.

În timp ce „umaniștii” își tocesc neuronii învățînd latina, limbile străine și română, cei de la real sînt terorizați de fizică, matematică și chimie. În mod sigur însă, nimeni nu ar vrea să-și schimbe obiectele de tortură. E destul de curios să vezi cum se chinuie un umanist memorînd tot felul de reguli gramaticale, dar refuzînd categoric o „bucătă” bună de fizică. Realiștii sînt ceva mai deschiși din acest punct de vedere, acceptînd cu mai multă ușurință și obiectele opuse profilului. Oricum, dacă ținem cont de obiectele impuse de programa școlară, vom constata că ariile abordate la reală sînt mult mai variate și includ majoritatea obiectelor de umană, doar numărul de ore fiind ceva mai redus.

În cazul în care nu ai nici o tangență cu profilul ales, poți întîmpina dificultăți serioase în ceea ce privește învățatul. Un adolescent cu înclinații spre umană va face față cu greu cerințelor de la reală, în timp ce pentru un realist ar fi un adevărat chin să învețe numai la obiecte de umană. Multe persoane consideră că diferențele între elevii de la cele două profiluri sînt evidente, atît la nivelul cunoștințelor, cît și a felului lor de a fi. Chiar și profesorii cred în aceste diferențe și nu ezită să atragă atenția asupra acestui fapt. Realiștii, spun profii, au dezavantajul unui stil mai telegrafic, mai superficial, chiar dacă cele mai profunde idei le aparțin.

Elevii însă au păreri împărțite. Celor de la reală li se pare că umaniștii trec mult mai ușor prin liceu, argumentînd imediat prin faptul că aceștia nu au atît de multe obiecte. Recunosc însă că sînt mult mai citiți decît ei, însă spun totodată că realiștii au avantajul unei gîndiri mult mai concrete, fiind bazată pe lucruri demonstrate. Marius I., elev în clasa a XII-a la profilul real, consideră că „realiștii sînt mai superficiali, dar mai practici și mai pragmatici, în timp ce umaniștii cred că știu marea cu sarea, și realitatea este cu totul alta”. O altă colegă, Andreea G., a fost ceva mai dură. Ea mi-a spus că „umaniștii nu au prea mari tangențe cu realitatea”. Diana C. crede că „cei de la umană sînt mult mai stresați de profi, mai ales de cei de la obiectele de umană”.

De cealaltă parte a baricadei, umaniștii își susțin avantajele. Costel Oprea consideră că „umaniștii sînt mai puțin rigizi și mai mult sentimentali”. Mihaela Roman recunoaște drepturile realiștilor, spunînd că „digeră” altfel informațiile, mai ales cele care țin de domeniul uman, dar nu crede într-o diferență de cultură generală. „Diferă doar natura informației – afirmă ea, și modul de percepere a acesteia”.

Nu poate fi vorba deci de un conflict în adevăratul sens al cuvîntului între umainști și cei de la real, mai ales că societatea are nevoie atît de realiști, cît și de persoane mai visătoare, care să stabilească un echilibru firesc. (Roxana POPA)