Eugen VERMAN

S-a încheiat perioada testelor naționale pentru absolvenții clasei a opta. Au fost trei probe care i-au confruntat pe elevi cu ceea ce au acumulat, practic, în toți anii de cînd au început școala. N-a fost deloc ușor! în zilele cît s-au desfășurat probele la Română, la Matematică, la Istorie sau Geografie – aceste două din urmă materii fiind la alegere – în școlile respective a fost instaurată „starea de necesitate”. Cu uși blocate, cu jandarmi, cu tot tacîmul. Nu știu cum s-or fi simțit copiii aceia, dar ceea ce sînt convins că a dominat examenle a fost stresul. Stresul dus, aproape, la paroxism. Cum vor fi reacționat, mai cu seamă, cei mai slabi de fire? Adică, cei mai labil psihic? Oricum, dacă acum, la această vîrstă, simptomele nu s-au manifestat, e aproape sigur că mulți vor resimți această stare peste ani… Acesta-i învățămîntul la noi. E tradiție, deși tradiția a cam fost dată peste cap. Căci elevii sînt tot supraagomerați cu materiile de învățămînt, sănătatea lor psihică și fizică fiindu-le pusă sub semnul întrebării. Nu e constatarea unui profan ca mine în materie de învățămînt, e constatarea specialiștilor. Oricum, din cîte cunosc, „se lucrează” la simplificarea școlii, la racordarea ei la cerințele reale ale societății.
Dar ce se întîmplă prin alte locuri din lume? Am la îndemînă școala publică din Canada, unde am fost și unde am chiar „rude” implicate direct. Nepoțica mea, Anna-Julia, din Toronto, a terminat, în această vară, și ea, clasa a opta. Automat e înscrisă în liceu. Pînă a ajunge aici a trecut prin două teste: unul, în clasa a treia – sau
„gradul 3 „, cum se spune acolo – și unul în clasa a șasea. Test de cunoștințe, de aptitudini. Dar nu „naționale”, nu cu uși blocate, cu jandarmi, fără telefoane mobile, fără cărți etc. etc. Cu două zile în urmă mi-a telefonat: „Bicule, sînt elevă la liceu. Poți să mă feliciți!” Și am felicitat-o. Liceeni sînt toți colegii ei de clasă. Care vrea să meargă mai departe, desigur… Abia acolo, în liceu, se vor „tria” adevăratele cunoștințe, posibilitățI, vocații etc. Așa e acolo. E ceea ce cunosc direct. O fi și altcumva. Probabil la școlile particulare… Cert e că țara asta uriașă – Canada – e dintre cele mai dezvoltate din lume. De ce nu i-om călca și noi pe urme?!…n urmă materii fiind la alegere – în școlile respective a fost instaurată „starea de ne

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!