Europo, venim!

Niciodată nu-i prea devreme!

Val MĂNESCU

Niciodată nu-i prea tîrziu! Mai bine mai tîrziu decît niciodată!
Dacă n-am avea porcăriile astea de zicători din moși-strămoși, pline de o înțelepciune pe dos, care ne legitimează într-un mod perfid statutul de perdanți ai istoriei și de visători incurabili, nu ne-am regăsi pe ultimile locuri din Europa la salarii și putere de cumpărare, la eficiență și productivitate. Ne-am luat fără pile certificatul de descurcăreți ai momentului, dar niciodată pe cel de învingător. E bine și-așa. Merge oricum. Mai vedem noi. Mai vorbim. Profunda și șmecheroasa înțelepciune a neamului, care are puterea determinată să scuze handicapul național, e pe cale să obțină pentru întregul nostru popor certificatul european de orfan.
Of, Europo, of, frumoaso, și ecologico, și deșteapto, și civilizato și dată naibii de mîndră ce ești, Europo, ne e tare milă de noi, și ne vine să plîngem de ce soartă de rahat ne-a hărăzit istoria. Doamne, cît au mai suferit străbunii, bunicii, părinții noștri! Ba romani, ba huni, ba tătari, ba nemți, ba ruși, toți ne-au călcat în picioare! Cum să nu fim vai de capul nostru? Cum să nu fim slabi, dacă borșul de ștevie are patent mioritic? Cum să nu ne spulbere inundațiile, dacă podul de piatră s-a dărîmat, a venit apa și l-a luat? Vom face altul pe mal în jos, altul mai trainic și mai frumos, tot din vreascuri și lut! Cum să nu ne năpădească molimele, dacă ne-a pus Dumnezeu în calea tuturor relelor?
Dar tu, nemiloaso, nu te apleci pe umărul nostru să ne plîngi de milă. Ne tragi cu clauze sectoriale și restricții la accesarea fondurilor, cu amenințări și stegulețe galbene și roșii…Te faci că nu vezi ce sensibili și ghinioniști sîntem, ce suflet bun avem, ce tzuică și ce sarmale și tocanitza știm noi să facem. Uiți ce fete frumoase și ce peisaje, ce codri verzi de brad și rîuri de mătase sînt la noi, și ce Delta Dunării avem.
De pe-acolo, pe unde-ți petreci vacanțele tale septice la Saint Moritz, în Baleare sau Monte Carlo, stai cu ochii pe Românica, pe haosul politic generalizat, pe bîlbele justiției, pe agricultura ei neperformantă… Bagi în seamă numai degradarea infrastructurilor, deficiențele din învățămînt și sănătate, blocajul administrativ, incoerența legislativă și mediocritatea instituțiilor! Te interesează doar lipsa performanței manageriale, exodul creierelor, incompetența crasă, corupția, iresponsabilitatea, discriminarea, slaba capacitate de absorbție a fondurilor pe care vrei să ni le bagi pe gît, Europo, ingrato!
Ai putea să fii mai culantă, mai generoasă cu noi, să mai treci și tu cu vederea greșalele noastre, așa cum și noi uităm greșalele lui Stoica, Temeșan, Iliescu și ale cîtor altora care ne-au greșit în ăștia ultimii șaisprezece ani. Cît de bun poate fi un popor ca să-i lase uitați pe cei care i-au greșit sau să le dea voie să plece unde-or vedea cu ochii?! Dar cum să nu-i lași în plata domnului pe Iskandarani și pe Hayssam, cînd sînt atît de bolnavi? Teroriști, infractori, dar, oameni și ei, nu? Au și ei suflet, au familii, copii…!
Tu nu vezi, Europo, cît de nevinovați sîntem oridecîteori greșim ? Nu vezi că noi am vrea să facem bine, dar iese rău? Că, în fond, ce vrem noi ? Vrem să trăim bine mai întîi, noi și familiile noastre. Să avem ce bea și ce mînca, să avem un acoperiș deasupra capului. Vrem uichend prelungit cu mici și berică. Vrem meciuri și maneluțe fără de număr. Vrem mașinuțe, semințe de bostan și rate puține. Și, pentru că toate astea nu le poate nimeni avea fără bani, vrem bani !

Cum să spui tu, haino, că seconhandurile noastre sînt deșeuri, cum să ne obligi tu să le dăm la gunoi, cînd noi cu astea ne-mbrăcăm ca să ne deghizăm în europeni și ne vin ca turnate, și ne simțim atît de bine în ele tocmai pentru că sînt purtate?!
Of, Europo, și cîte te iubim, cît ne-am mai dorit să te cutreierăm liberi, să-ți vedem cu ochii noștri Schonbrunnurile și Eiffelurile și Romele și Lisabonele tale și cîte minuni le mai ai tu! Ca pe-un Dumnezeu salvator te-am primit în fabricile noastre și ți le-am dat pe doi lei, ți-am dat gazul și curentul electric, ți-am dat telefoanele și petrolul și aurul să faci borș cu ele și să ne exploatezi, dacă asta ți-o dorești, numai să ne iei sub aripa ta democratică și ocrotitoare, numai să ne mîngîi și pe noi pe creștet cu mînuța ta fină și frumos mirositoare a euro! Ți-am dat fetele noastre să-ți facă trotuarele și băieții să te lucreze la bancomate, și-ți dăm tot dacă vrei, da’ lasă-ne secondhandurile în pace, lasă-ne și pe noi să trăim cum ne place, berea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și nu ne duce pe noi în ispita muncii!
Facă-se voia ta, Europo, precum în cer, așa și pre pămînt, dar nu ne scumpi țigările, benzina și băutura, mai lasă-ne măcar vreo cincizeci de ani să muncim ca-n socialism și să trăim ca la tine, în capitalism. Vreo cincizeci de ani măcar, că doar niciodată nu-i prea tîrziu și mai bine mai tîrziu, decît niciodată!i de c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!