EUROPO, VENIM!

Day after

Val MĂNESCU

Idealiștii, visătorii și naivii s-au încumetat să creadă cu toată ființa că, odată cu 2007, lucrurile chiar au șanse să se schimbe în bine pentru nația întreagă și pentru individul mărunt, categorie din toate timpurile oropsită și plătitoare de biruri. Pînă să înceapă munca, chiar erau semne că am pășit într-o nouă eră: orașele și satele patriei au sărbătorit parcă mai decent ca altădată Noul An, sub luminile albastre ale Europei, deși, între noi fie vorba, dacă ne pricepem bine la ceva pe lumea asta, apoi la petrecut cu șpriț, lăutari și sarmale sîntem meseriași.

Abia termină mulțimea de împărțit bucățele din paltonul prezidențial jertfit fericirii de a fi european cu buletin în regulă că ne și-apucarăm să facem cruci peste cruci, să scuipăm în sîn, minunîndu-ne de cît de interesantă e viața. Nici nu se risipi bine fumul artificiilor aruncate fără parcimonie pe cerul României întru cinstirea primului ei pas în lumea civilizată, că bălăcărela balcanică reîncepu. La granița de sud dintre cele două țări de curînd admise în cercul nobil al civilizației continentale, bașbuzucul de la capra podului Prieteniei trage o flegmă pe legislația europeană și jecmănește la drumul mare pe oricine n-are-ncotro și trebuie să-i calce prin bătătură. Adică, ce dacă sîntem în Europa? Luat la trei-păzește de șoferi și de ziariști, dolofanul zice că asta-i legea votată de consilierii giurgiuveni, care nu numai că-i dă voie, dar îl și obligă să adune parale ca să astupe gropile de pe cei 700 de metri de stradă din centrul orașului. Cam douăzeci de miliarde pe lună. Asta face 6.857.136 euro pe an. Cu banii ăștia, orașul ar trebui să arate ca-n vis.

După mai bine de o săptămînă de scandal, în care taxa de la Dunăre seara se suspenda și, dimineața, iar era, în funcție de cum îl ruga prezidentul pe baronul liberal, pretenar – i-auzi! – de șprițuri cu dom’ Traian, în sfîrșit, Tăriceanu ia taurul de coarne și convoacă Guvernul. Leșinată de rîs, doamna Europa mai găsește puterea să aplaude bravul Executiv român care tranșează cestiunea și pune în afara legii taxa de tranzit și taxa de ecologizare la intrarea în țară. Consilierii giurgiuveni se iau cu mîinile de păr, ce-or să se facă ei, săracii, fără șuvoiul de bani care le curgea prin bătătură fără să miște vreun deget? Ba, pardon – sare presa la beregata aleșilor – , băieții mișcau arătătorul și policele chiar foarte energic, numărînd banii încasați fără de facturi sau chitanțe. Atîția bani negri, încît nici organele de control nu s-au încumetat vreodată să le cerceteze proveniența și destinația!

Undeva în dulcea noastră Moldovă, unde altundeva? (cam tot în zona unde, acum cîtva timp, un tip și-a săpat singur groapa, s-a întins frumușel în ea și s-a auto-îngropat!) o femeie a murit după ce, seara, a refuzat clasica aspirină a săracului și a făcut niscai perversiuni rectale cu soțul ei. Dotat răzeșul, de vreme ce muierii nu i-au rezistat splina și nu mai știu ce organe interne la contactul cu măciuca voinicului. Tot în România, săptămîna asta, un bărbat de 58 de ani și-a introdus în sinele anusului o sticlă de kech-up în căutarea senzațiilor tari.

Două castele celebre, retrocedate proprietarilor de drept, sînt de vînzare. De la o zi la alta, prețul lor se umflă necontenit. Bran a ajuns la aiuritoarea sumă de 60 milioane de euro. Patrioții brașoveni, prin miliardarul Aristotel Căncescu, s-au repezit să fie de acord să plătească suma și să-și asume administrarea brandului legat artificial de Dracula. Miroase din nou a șpagă, a bani negri și a mînăreală, dacă banca dispusă să finanțeze împrumutul e chiar aceea recomandată de către fericitul moștenitor. Un respect nemărginit pentru domnul președinte Traian Băsescu a cuprins națiunea constatînd că hohotele Domniei Sale sînt mai expresive decît cearcănele Sale de sub ochi, la ședința Consiliului Superior al Magistraturii. S-a vorbit acolo despre procesul de responsabilitate, despre calitatea actului juridic și despre principiul independenței justiției și despre sancțiuni. Confundînd poporul cu televizorul și deranjat de mitingul organizat de Asociația Victimelor Magistraților, domnul Băsescu a asigurat, decis, entertainment-ul impozantei adunări, adică o atmosferă destinsă, prietenească, în calitatea Sa de invitat suprem. Incredibil cît de simpatic a fost și cît ne-am mai rîs!

DAY AFTER (Ziua de După) este titlul unui film tulburător care circula pe casete video în anii optzeci și care imagina viața pe planeta Pămînt după un nimicitor război nuclear. Acțiunea se petrecea prin anul 2050, dacă nu mă înșel. După cataclism, se instalase haosul. Nelegiuirile se țineau lanț, iar anormalitatea devenise o stare de lucruri firească. în acest coșmar, ființele umane luptau disperate și cu orice mijloace pentru supraviețuire. Violențele, lipsurile și suferințele semnalau o nouă eră: involuția rasei omenești spre regnul animal. Agil meșterită în studiourile de la Hollywood, înfricoșătoarea ficțiune era menită să demonstreze că se poate și mai rău.ănește la drumul mare pe oricine n-are-ncotr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!