Evaziune fiscală și atentat la sănătatea oamenilor

Fugiți de magazinele second hand!
• în magazinele de haine la mîna a doua se vînd lenjerie de corp, pantofi și jucării, articole care au fost oprite de la import și vînzare din anul 2001 n în multe astfel de magazine nu se eliberează bonuri fiscale decît la cererea clientului n șefii Gărzii Financiare și ai Direcției de Sănătate Publică spun că au făcut nenumărate controale, dar că patronii continuă să încalce legea n riscul de a lua boli de tot felul rămîne foarte ridicat

Am tras adînc aer în piept și am intrat la raionul „second hand” din Complexul „Steluța”, magazin aflat în Piața Centrală. Mirosul neplăcut îmi dă o stare de disconfort. Rezist cu greu. Sînt hotărîtă să văd cu proprii ochi dacă se respectă o hotărîre de guvern prin care se interzice comercializarea hainelor pentru copii sub trei ani, a jucăriilor, a lenjeriei de corp și a pantofilor. Rămîn șocată! Coșuri întregi de haine pentru copii, murdare, încît nu-mi închipui cine ar putea cumpăra micuțului său așa ceva. Pantofi scofîlciți stau expuși la vedere, pe rafturile special amenajate. Fac un ocol cu privirea și ochii mi se „lipesc” brusc de o cutie unde „zăcea” lenjeria intimă. Remarc că se încalcă cele mai elementare norme ale bunului simț, și asta în plin centrul Bacăului.
în următoarea secundă îmi zic că nu ar fi singurul lucru anormal din țară. Acest gînd mă convinge să cotrobăi printre rufe. O fac totuși cu vîrful degetelor, profund îngrețoșată. Mă uit în jur. Oameni ajunși la limita sărăciei și cîțiva rromi păreau dezamăgiți de hainele scoase din fel de fel de cutii. O secundă mi se face jenă de postura în care mă aflu, dar brusc realizez că am venit acolo cu un anumit scop: să văd dacă legea e respectată sau nu. Cîteva femei trecute de 60 de ani au în brațe haine alese cu grijă din maldărele de rufe. „Cît e kilu’?”, aud vocea uneia dintre ele. „Nu se vede? Scrie mare! 250.000 de lei”, răspunde vînzătoarea. Femeia măsoară cu privirea hainele alese și nu știe la care să renunțe. Se hotărăște în cele din urmă și pune la loc două cămăși decolorate.
Trei indivizi mai bruneți au achitat deja la casă cele cumpărate. Mă uit spre cei care tocmai plătiseră și îmi dau seama că în magazin nu este casă de marcat. „Cred că nu am văzut eu bine!”, îmi zic. Un bătrîn cu o pereche de cizme dă să iasă. Stau cu ochii pe el. Vînzătoarea îi cîntărește marfa. Omul plătește și pleacă. Nici o casă de marcat, nici un bon. Pun mîna pe o buleandră și o pun pe cîntar, chiar în fața vînzătoarei. Aceasta întinde mîna pentru a primi banii. „Bon de casă nu îmi dați?”, o întreb pe vînzătoare. Femeia se uită lung la mine și îmi răspunde: „Dacă insistați…” De undeva de sub tejghea, scoate casa de marcat. âmi dă un bon și adaugă: „Ștampilă nu am. Dacă vreți, este la șefă”.
Ies din magazin. Sînt încîntată pentru prima dată de aerul orașului. Oricum este mai bine ca înăuntru. Mă uit la bon. Este al treilea eliberat în acea zi. Mă uit la ceas. 11 și 14 minute. „Ciudat lucru!”, îmi zic. Magazinul era deschis de mai bine de două ore și în fața mea au cumpărat haine mult mai multe persoane. Faptul că se comercializează mărfuri interzise printr-o hotărîre guvernamentală îmi stîrnește curiozitatea și mai tare. Acest lucru mă determină să îmi continui raidul prin magazinele „second hand”.

Magazinele Iraldo nu dau bonuri cumpărătorilor

Mă îndrept rapid spre un altul de același gen. Mă opresc, tot în Piața Centrală, la magazinul „Iraldo”. Acolo nu erau expuși pantofi și nici jucării, în schimb lenjerie de corp și hăinuțe pentru copii erau din belșug. Evident, toate de cea mai proastă calitate și murdare. Mă întreb în gînd cum de administratorii acestor magazine acceptă să expună pe rafturi asemenea mizerii. Casa de marcat lipsește și aici. O bătrînă achită, nu primește nici un bon, apoi pleacă. Probabil casa de marcat este sub tejghea, dar vînzătoarea nu catadicsește să o scoată. Femeia pare bucuroasă că s-a „înnoit”.
Pornesc spre magazinul „Iraldo”, de această dată la cel aflat în zona gării. Mormane de lenjerie de corp așteptau să fie cumpărate. întreb vînzătoarea dacă nu au și încălțăminte sau jucării. „Am vîndut toți pantofii. Reveniți luni dacă vreți! Jucării am avut. Erau de pluș. Vom aduce peste ceva timp, în preajma sărbătorilor”, mă lămurește femeia. Vreau să vad dacă situația se repetă și încerc să plătesc o haină, la întîmplare. Nici vorbă de bon fiscal. Insist să mi se elibereze. Din nou se repetă ceea ce pățisem deja la primul magazin. Casa de marcat este scoasă de sub tejghea. Este primul bon eliberat în acea zi.

Protecția Consumatorului nu discută prin telefon

Am luat legătura cu reprezentanții Oficiului pentru Protecția Consumatorului (OPC). „Nu știu ce ați observat dumneavoastră, dar acest lucru eu nu îl discut prin telefon. Mai bine căutați-l mîine pe domnul Elisei, că azi nu este. Eu nu dau relații de acest gen”, ne-a înștiințat directorul adjunct Mirel Miclăuș. Mirată de cele întîmplate am continuat șirul telefoanelor.
La Direcția de Sănătate Publică (DSP) am primit răspuns. „Am trimis nenumărate adrese la aceste magazine. Am atenționat, am sancționat și zilele astea voi mai face un control. Nu este normal să se comercializeze asemenea mărfuri. în primul rînd, populația se poate îmbolnăvi de diferite micoze ale pielii. Oamenii care frecventează astfel de magazine se pot alege cu mîncărimi, sau chiar supurații. Oricum, ceva igienic nu este!”, ne-a înștiințat Marian Buștiuc, director adjunct al DSP Bacău.
Referitor la faptul că vînzătoarele nu eliberează bonuri fiscale, decît la cerere, am cerut părerea șefului Gărzii Financiare, Pavel Albu. „Văd că încasarea banilor fără eliberarea bonului este un fenomen care se generalizează în tot orașul. Probabil că patronii au anumite interese și ei dictează acest lucru vînzătorilor. Noi am sancționat de nenumărate ori aceste nereguli”, ne-a explicat Albu.
Am dorit să aflăm și părerea Irinei Andrieș, patroana unui asemenea magazin. „Cu ce drept mă întrebați pe mine de așa ceva? Faceți, domnule, lucruri serioase, nu nimicuri din astea”, mi-a răspuns aceasta, profund indignată de întrebarea mea. I-am explicat patroanei că ceea ce se întîmplă în magazinele sale este nefiresc. Că, practic, în calcă legea din două puncte de vedere: o dată că nu dă bonuri fiscale, apoi fiindcă vinde marfă interzisă prin lege. „Dacă îmi cereți socoteală, lasă că vă cer și eu vouă”, a adăugat nervoasă patroana, pentru care, după cum se vede, profitul este mai important ca sănătatea oamenilor. (Olimpia FILIP)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!